Pastorala la Învierea Domnului: Cuvânt al Î.P.S PimenReligie

Pastorala la Învierea Domnului: Cuvânt al Î.P.S Pimen

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi binecredincioşilor creştini din de Dumnezeu păzita noastră Arhiepiscopie, har, milă şi pace de la Dumnezeu – Tatăl, iar de la noi, arhierească binecuvântare.

Motto: „Dacă nu este învierea morților, nici Hristos n-a înviat. Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică și credința voastră” (I Cor. 15, 13-14).

Iubiți Credincioși,

Trăim bucuria Învierii Domnului, fapt dumnezeiesc, cu nezdruncinată credință așa cum au trăit și au mărturisit moșii și strămoșii noștri. Mântuitorul însuși ne-a încredințat de realitatea faptului învierii din morți: „Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul și acum este, când morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și cei care vor auzi, vor învia” (Ioan 9, 25); „Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (Ioan 6, 54); Mântuitorul a înviat pe fiica lui Iair (Mat. 9, 25), a înviat pe fiul văduvei din Nain (Luca 17, 14-15), a înviat pe Lazăr, mort de patru zile (Ioan 11, 43-45); Mântuitorul a spus ucenicilor Săi, înainte de Patimile Sale, că Fiul omului va fi dat pe mâna arhiereilor și a cărturarilor și-L vor osândi la moarte, dar, a treia zi, va învia (Mat. 20, 18-19). De faptul Învierii s-au încredințat femeile Mironosițe care au fost la mormânt; s-au încredințat Sfinții Apostoli, chiar și Toma (Ioan 20, 1-3).

Mântuitorul, după Înviere până la Înălțarea la cer „S-a înfățișat pe Sine viu” (F. 17, 1, 3) și altor persoane în diferite locuri, încredințându-le de Învierea Sa.

Sfântul Apostol Pavel, vrând să convingă pe cei necredincioși, pe cei care judecă lucrurile lui Dumnezeu numai cu mintea, de realitatea faptului Învierii, a învierii Mântuitorului Iisus Hristos, dă ca exemplu bobul de grâu care, pus în pământ putrezește, moare, dar răsare, „dă viață” (I Cor. 15, 36-37). Faptul Învierii este un fapt dumnezeiesc, pe care îl înțelegem, în parte, cu mintea, dar, „pe deplin” omenește vorbind, prin credință, așa cum scrie Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Evrei (cap. 11). „Faptele lui Dumnezeu sunt taine”, scrie Sf. Ioan Gură de Aur, „pe care le înțelegem prin credință și tăcere”.

După înălțarea cu trup la cer a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Sfinții Apostoli și miile de creștini din primele veacuri au mărturisit mucenicește, cu prețul vieții lor, adevărul dumnezeiescului fapt al Învierii Domnului.

Dreptmăritorilor Creștini,

Credința noastră că și noi vom învia cu trupul, așa cum ne-a încredințat Mântuitorul nostru Iisus Hristos, atât prin cuvintele Sale, cât și, mai ales, prin însăși Învierea Sa, sporește râvna noastră în trăirea vieții noastre pământești prin împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, încredințați fiind, pe deplin, că viața noastră nu se sfârșește la marginea mormântului, sufletul fiind nemuritor. „Dacă nădăjduim în Hristos numai în viața aceasta, suntem mai de plâns decât toți oamenii” (I Cor. 15, 19). Vor învia toți oamenii, vor învia așa cum spune Mântuitorul în Sfânta Sa Evanghelie: „… cei ce au făcut cele bune spre învierea vieții, iar cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii” (Ioan 5, 29).

De aceea, iubiți credincioși, trebuie să ne sârguim, cât trăim aici pe pământ să ducem o viață întru sfințenie, „sfințirea noastră fiind voia lui Dumnezeu” (I Tes. 4, 3) și să ajutăm pe cei aflați în lipsuri în trăirea vieții lor pământești, să ajutăm așa cum ne spune Mântuitorul nostru Iisus Hristos în Sfânta Sa Evanghelie care se citește în ziua de Duminică, numită „a Înfricoșătoarei Judecăți a lui Dumnezeu” (Mat. 25).

Să luăm aminte la cuvintele din cartea intitulată Pildele lui Solomon (19, 17): „Cel ce are milă de sărmani împrumută pe Domnul și El va răsplăti fapta lui cea bună”. „Căci judecata, scrie Sfântul Apostol Iacov (2, 13) este fără milă pentru cel care nu a făcut milă. Și mila biruiește în fața judecății”. „Dragostea (milostenia n.n.) acoperă mulțime de păcate” scrie Sf. Apostol Petru (I, 4, 8). În sfârșit, amintim și cuvintele Sf. Apostol Pavel: „Facerea de bine și într-ajutorarea nu le dați uitării; căci astfel de jertfe sunt bine plăcute lui Dumnezeu” (Evr. 13, 16); „Nu vă lăsați înșelați. Tovărășiile rele strică obiceiurile bune. Treziți-vă și nu păcătuiți. Căci unii nu au cunoștință de Dumnezeu; trupul înviat va fi îmbrăcat în nestricăciune” (I Cor. 15, 58); „va deveni trup duhovnicesc” (I Cor. 15, 49).

Ne vom învrednici de această stare duhovnicească a trupurilor noastre numai dacă vom avea un sfârșit creștinesc al vieții noastre pământești, adică dezlegați de păcate în Sfânta Taină a Pocăinței și împărtășiți cu Preasfântul Trup și Sânge al Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Suntem datori să ne apropiem de sfântul potir „cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste”, cu dragostea cea vie, care este milostenia, după cum ne povățuiește Sf. Ioan Gură de Aur: „Auziți și învățați toți cât de bun este Dumnezeul nostru, că și cu Trupul Său ne hrănește pe noi și nici Sângele Său nu-l cruță. Iar tu nici pâine nu dai pentru Dânsul, niciun pahar de apă măcar. Tu, care atât de mari daruri iei, tu te zgârcești la lucrurile proaste”.

Deci cu faptele de milostenie (dragostea cea vie) și dezlegați de păcate în Sfânta Taină a Pocăinței, așa, și numai așa, să ne apropiem de sfântul potir pentru ca împărtășirea noastră să fie spre viața și nu spre moartea veșnică; așa ne învață și Sf. Apostol Pavel și toți Sfinții Părinți ai Bisericii, una și nedespărțită.

Astăzi, este o faptă vrednică de toată lauda, pentru părinții care aduc pe copiii lor, chiar începând cu vârsta prunciei, la Sfânta Împărtășanie. Datori sunt, de asemenea, părinții, să-i crească și să-i educe în învățătura creștină, învățându-i de mici întru ajutorarea săracilor și insuflându-le dragostea de învățătură, de muncă, veghindu-i și învățându-i cu timp și fără timp despre păstrarea curățeniei vieții trupești și sufletești.

Copiii sunt bucuria deplină într-o familie, ei sunt rodul adevăratei familii, formată din bărbat și femeie, cununați civil și religios; familia – bărbat și femeie – este rânduită de Dumnezeu dintru începutul creației, „ca omul să nu fie singur”; numai o astfel de familie poate asigura dăinuirea neamului omenesc (Fac. 1, 27-28): „Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat și femeie”; „Și Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: «Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l supuneți; și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietățile ce se mișcă pe pământ și peste tot pământul!”.

Iubiți Credincioși,

În încheierea cuvântului meu pastoral, Vă rog, cu dragoste părintească, să puneți la inimă cuvintele Sfântului Apostol Pavel (Col. 3, 17-21): „Orice ați face, cu cuvântul sau cu lucrul, toate să le faceți în numele Domnului Iisus și prin El să mulțumiți lui Dumnezeu-Tatăl”; „Femeilor, supuneți-vă bărbaților voștri, precum se cuvine, în Domnul”; „Bărbaților, iubiți pe femeile voastre și nu fiți aspre cu ele”; „Copiilor, ascultați pe părinții voștri întru toate, căci aceasta este bine-plăcut Domnului”; „Părinților, nu ațâțați la mânie pe copiii voștri, ca să nu se deznădăjduiască”.

Rog pe Bunul Dumnezeu ca Sărbătoarea Sfintelor Paşti să o trăiţi cu pace şi sănătate, întru bucuria mântuirii!

În ziua luminată a Sfintelor Paşti, vă întâmpin cu salutul pascal HRISTOS A ÎNVIAT!

Al vostru de tot binele voitor şi către Domnul pururea rugător,

† P I M E N

Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților

ȘTIRI

error: Content is protected !!