O carte și două autoareCultură

O carte și două autoare

O putem numi oare și: Un copil cu două mame? Da, două mame care nu și-l dispută, care îl iubesc în egală măsură care și-au unit sufletele, erudiția, talentul, dar mai ales interesul pentru subiectul tratat, muncind pentru zămislirea acestuia.

Cele două autoare ale acestei cărți-album-document intitulată „O incursiune în istoria și viața farmaciilor fălticenene”, sunt două personalități ale urbei noastre, urbe pe care cândva marele prozator Mihail Sadoveanu a numit-o „locul unde nu s-a întâmplat nimic”, iată, dovedesc încă o dată că locul acesta, nu numai că nu zace în nemișcare, el „mustește” de oameni mânuitori ai condeiului. Documentul acesta, cartea, te atrage de la prima vedere prin coperta realizată de către Gabriel Todică, plastician, cu sigla stilizată a acestei ramuri a medicinei, cea a farmaceuticii, transformând șarpele în pasăre aducătoare pe aripile-i largi de alinare a durerilor. Mângâindu-i coperta, apoi filele, recunoști hârtia cretată, de bună calitate, ceea ce oglindește respectul și dragostea pe care autoarele le-au acordat temei alese pentru a fi scrisă și descrisă în acest document, căci document este această carte. Și pentru a scrie un astfel de document se depune o muncă titanică, o muncă enormă pentru a putea aduna multitudinea de informații de la diferite persoane, în special persoane în vârstă care au trăit în vremurile apropiate celei în care au început să prindă contur lanțul farmaceutic din orașul nostru; să extragă esența care să oglindească realitatea. Toate acele date, informații asupra activității farmaciilor de-a lungul anilor, au necesitat o intensă muncă de căutare, de cercetare a acestora pentru a putea fi puse în ordinea cronologică a desfășurării lor. Nu le-a fost deloc simplu și ușor autoarelor. De câte ori se vor fi întors și realuat o informație pentru a fi sigure de veridicitatea ei? Nu le invidiez deloc, dar le admir din tot sufletul pentru că, iată, rezultatul strădaniilor le-a fost încununat de acest minunat volum ”O incursiune în istoria și viața farmaciilor fălticenene”.

Acest adevărat document ar trebui să prezinte un real interes pentru cetățenii orașului, dar mai ales pentru cei tineri, pentru că el cuprinde o parte importantă din viața și istoricul dezvoltării orașului. El analizează și aduce date concrete despre un sector atât de important pentru noi toți – Farmacologia, care, alături de Medicină, reprezintă calea spre salvarea vieții, a sănătății tuturor.

Nu, nu le-a fost deloc ușor celor două autoare cunoscute și prețuite de toți cetățenii orașului. Doamnei profesoare Mioara Gafencu îi sunt datori cu recunoștință cei care i-au fost învățăcei și cărora le-a dăruit din harul său lingvistic. Cât despre doamna farm. Maria Mitocaru, oare câți sunt cei ce nu i-au trecut pragul Farmaciei Floris, cine nu-i admiră și respectă rezultatele strădaniei de ani și ani, alături de soț și cei doi copii, a Imperiului format din cele două farmacii – Florilex și Lexifarma, laboratorul Florilex Pharmamit, precum și tânăra, impozanta Alma Clinic?

Câtă muncă, frământări, griji, emoții, bucurii și amaruri au dus la realizarea acestora?

Doamna farmacistă Maria Mitocaru împreună cu bărbații din familie: inginerul N. Mitocaru, doctorul Florin Mitocaru și farmacistul Alexandru Mitocaru s-au dovedit buni inițiatori și mai ales realizatori ai unui pas înainte pentru ceea ce reprezintă sectorul de care se ocupă în viața orașului nostru.

Cartea îmbină cu succes și bună conviețuire cele două stiluri literare folosite de către autoare. Deși diferite, sunt totuși foarte asemănătoare, prin îmbinarea poeticului cu realitatea cam prozaică a desfășurării activității profesionale a farmaciilor. Înțesată cu imagini edificatoare, te atrage provocându-te să mergi mai în profunzime, nu o poți lăsa din mână până ajungi la capătul ei, când, parcă, ai dori ca ea să mai continue.

Începutul cărții reprezintă evocarea unor perioade din istoria evoluției farmaceuticii în general, prin exemplificări de nume celebre, prin citate din literatura universală, apoi continuă cu o amplă cronologie a rețelei farmaceutice a orașului Fălticeni. Și anume începe de la anul 1825 cu prima farmacie care a aparținut domnului Gheorghe Vasilcovici și continuă, an după an, aducându-ne în amintire, prin fotografiile expuse, figuri ale truditorilor în acest sector precum și ale localurilor farmaciilor. Astfel, străbătând pas cu pas prin ani, se ajunge la vremurile de astăzi, când orașul este asigurat cu numeroase farmacii plasate în diferite puncte ale sale și prin deservirea acestora de către numeroși farmaciști și asistenți de farmacie, atașați profesiei și dornici de a alina suferințele celor ce le solicită ajutorul.

Dar autoarele pun accentul și pe preocupările, talentele și hoby-urile extraprofesionale ale personalului farmaceutic. Astfel sunt aduse în prim plan talentul în pictură al tinerei farmaciste Liviana Pânzaru, fiica celui atât de cunoscut artist plastic, Mihai Pânzaru Pim. Urmează minunate exemplificări de versuri zămislite din prea plin sufletesc ale farmacistelor Maria Mitocaru și Aurelia Boghian.

Iată, a trecut ceva timp de la lansarea volumului și eu încă îl mai răsfoiesc cu interes, îmi face plăcere să simt atingerea mătăsoasă a hârtiei pe care este scris, dar mai ales, să văd imaginile unor oameni de demult, pe mulți dintre ei având ocazia să îi cunosc, să comunic cu ei, să-i păstrez în suflet. Prin natura profesiei mele am avut prilejul să colaborez cu Farmacia Spitalului, acolo unde, prin anii ’60, te întâmpina bonomia, erudiția, optimismul domnului farmacist Lazăr Offenberg; mai apoi zâmbetul inefabil, diafan și sclipirea ochilor măslinii ai doamnei farmaciste Eufrosina Beraru, gracilă, părea o figurină din cel mai fin porțelan. Dar și alte personaje interesante din farmaciile orașului, precum farmacistul Schnittel – Conu’ Zigu așa cum era cunoscut de toată lumea, care, rezemat de canatul farmaciei, ronțăind veșnic semințe ale căror coji îi „ornau” piepții cămășii, discuta cu vervă despre fotbal dar trecea ușor și la muzica clasică: „Văduva veselă” – a lui „’nea Bizet” și despre „Păscătorii de perle” adică „Pescuitorii de perle”. Fie-le odihna binecuvântată…

Pentru mine personal, cartea-albumul-documentul acesta a însemnat o întoarcere în timp, o retrăire a acelor ani ’60 – ’70, o evocare a atâtor persoane menționate în această carte. Cu ochii minții le văd, le aud, ceea ce îmi produce o nesfârșită nostalgie, dar și bucurie.

Tot respectul meu, prețuirea și admirația pentru autoarele acestui document evocator de amintiri prețioase sufletului.

ȘTIRI

error: Content is protected !!