Noaptea devoratorilor de bubuituriGânduri

Noaptea devoratorilor de bubuituri

Luna decembrie nu mai este de mult doar luna cadourilor. Vrând-nevrând poporul îi adaugă noi valențe și cred că nu greșesc dacă spun că decembrie este luna pocnitorilor. Aruncatul petardei s-a transformat într-un sport de masă care atrage adepți dispuși să absoarbă zgomot, fum și să se expună la pericole pe banii lor.

Trăiesc cu impresia că de la an la an numărul bubuiturilor crește.

Vorbim de ceva progresiv, iar limita suportabilității a fost depășită. De ce sunt obligat să-mi spargă alții timpanele? Simplu. Pentru că nu se respectă datele din lege.

Nu îmi amintesc care guvern idiot a permis ani la rând ca obiectele astea să fie vândute precum chibriturile. Piața era locul de aprovizionare unde luai cât vroiai, prețul cutiei fiind derizoriu. Au trebuit să se întâmple câteva accidente urâte cu petarde, care au lăsat copii orbi și chiar au dus la moarte, ca cineva să miște un deget în direcția unei legi. Mai țineți minte că la un Revelion, acum opt sau nouă ani în urmă, la spital au ajuns 350 de răniți?! În tot timpul acesta niște băieți deștepți au făcut bani frumoși, căci marfa era (în mare parte) la negru.

Odată cu legea petardelor, ce a tot suferit modificări, s-au interzis și anumite clase de material pirotehnic. Așa se întâmplă ce interzici exact aia  începe să aibă mai mare priză la doritori. Și cum pe homo pocnitorus nu-l interesează decât să facă boooom, petardele fiind acum de vreo 4 ori mai scumpe ca în urmă cu aproape 10 ani, afacerile devin înfloritoare, publicul încântat, iar legea pe hârtie.

Am recitit celebra ”Lege a petardelor” și mă minunez. Rezum și spicuiesc: legea permite doar folosirea de obiecte pirotehnice de distracție foarte mici de tipul artificiilor: steluțe, lumânări scânteietoare, jerbe cu scântei, minifăclii, minisori, inele de foc, sateliți și alte dintr-astea. Toate celelalte articole pirotehnice de divertisment care sunt destinate utilizării în exterior nu pot fi mânuite decât de către pirotehnicieni. Abaterea de la această prevedere atrage după sine o pedeapsă de 3 luni pana la 1 an de închisoare. Comercianții nu pot vinde, în mod legal, nici un fel de artificii copiilor sub 16 ani. Folosirea articolelor pirotehnice se interzice în următoarele situaţii: între orele 24,00 şi 6,00, cu excepţia perioadelor autorizate, precum şi a evenimentelor de interes local, naţional sau internaţional, în baza aprobării autorităţilor locale; la o distanţă mai mică de 50 m de construcţiile de locuinţe cu până la 4 niveluri şi la mai puţin de 100 m faţă de cele cu peste 4 niveluri; la o distanţă mai mică de 500 m de instalaţiile electrice de înaltă tensiune, de locurile de depozitare şi livrare a combustibililor lichizi sau solizi, de instalaţiile de gaze. Scrie negru pe alb: ”Nu sunt permise pocnitorile, petardele şi obiectele zburătoare luminoase”. Cei care vând sau cumpără articole pirotehnice interzise prin lege sunt pasibili de închisoare de la trei luni la 1 an.

Ceva îmi scapă. Perioada autorizată nu începe în nici un caz de la 1 decembrie! Respectarea distanței de 50 metri și 100 de metri e o poveste. Orarul de bubuit timpane nici atât!

Se aruncă pocnitori în scările de bloc, sub mașini, în coșuri de gunoaie, în fața ta, numai să bubuie de să-ți sară inima din loc. Pentru că părinții nu sunt primii care iau măsuri, s-a ajuns ca un număr mare de copii de gimnaziu să aibă acces la aceste materiale pirotehnice ca și când ar fi niște pistoale cu apă. Și mai este ceva. Doar Moș Crăciun poate crede că petardele nu se vând și copiilor sub 16 ani! Juniorii fără buletin sunt cei mai fideli clienți ai comercianţilor din pieţe.

Vorbim de o distracție în afara legii. Dacă se mai și întreprinde ceva la nivel oficial, fenomenul petardomaniei mai poate fi controlat.

Cât despre categoriile de material pirotehnic…sunt absolut convins că vânzătorii își dau marfa cu legea în față.

Una peste alta ziua de 31 decembrie 2013 a depășit în intensitate capacitatea mea și a multora de a suporta bubuiturile. Infernul s-a dezlănțuit cu mult înainte de miezul nopții. Am trăit cu impresia că Fălticeniul organiza vreun concurs național de pocnitori în ajunul Anului Nou. Oriunde am mers prin oraș am întâlnit același miros de explozibil ars. Ne-au dinamitat timpanele în mod legal, pentru că, nu-i așa, ne detunau în perioada autorizată. Pe de altă parte să nu le reproșăm pentru că au pasiunea asta, care nu-i mai bună decât a celor care au spart sticlele de șampanie pe esplanda Nada Florilor, lăsând în urmă un covor de cioburi.

A fost noaptea devoratorilor de bubuituri. A urechilor asurzite și a nărilor afumate. Perfect legală!!! Dar, odată pe an, este Revelionul și asta să fie excepția de la regulă. Bine măcar că suntem întregi după ”asediul” de ieri noapte.

Vă destăinui un lucru extraordinar: Știți ce plăcută e plimbarea pe 1 ianuarie la ora 7 dimineața? Un adevărat balsam pentru nas, gât și urechi. Pansament pentru suflet. Cam singura ocazie din an să colinzi orașul care devine o oază de liniște.

Bucurați-vă de liniște.

ȘTIRI

error: Content is protected !!