Nevoia de mediere religioasăAtitudini

Nevoia de mediere religioasă

Prin cuvântul natural se înţelege ceea ce este conform cu raţiunea umană, iar prin supranatural se înţelege ceea ce este peste capacitatea de percepţie a raţiunii umane.

Supranaturalul se poate manifesta în multiple moduri: absolut dacă este depăşită orice natură a realităţii create; relativă dacă este vorba de incapacitatea perceperii doar a unei secţiuni a  realităţii create.

De asemenea, se poate vorbi despre: supranaturalul necreeat care se referă la divinitate;  supranaturalul creat care desemnează realitatea întrupată, Revelaţia  şi harul.

Cercetarea istoriei omenirii din cele mai vechi timpuri arată o înclinare spre sentimentul religios. Concluzia este că există o religie naturală  bazată pe sentimentul religios care este văzut ca un rod al intelectului şi voinţei – care,  este demn de remarcat, sunt facultăţi mentale şi deci raţionale.

Dorinţa de Dumnezeu din fiinţa umană este manifestată: ca o zbatere intelectuală aflată în căutarea divinităţii; ca a căutare a idealului şi a binelui absolut întruchipat de Dumnezeu; nădejde de izbăvire.

Adevărurile divine pot fi cunoscute cu ajutorul religiei naturale care este înscrisă în fiinţa umană încă din vremea când omul a fost creat de Dumnezeu. Totuşi există câteva probleme care apar în manifestarea religiei naturale: greşeli şi ezitări referitoare la perceperea adevărurilor divine; lipsa capacităţii de a ajunge la adevărul divin absolut; caracterul fragmentar al normelor morale care pot fi percepute; absenţa unei puteri supranaturale care să-l călăuzească pe om în înfăptuirea binelui moral; incapacitatea de intra în comuniune cu divinitatea.

Aceste neajunsuri au dus la fundamentarea religiei supranaturale prin care omul întră în koinonia cu Dumnezeu.

Omul este creeat de Dumnezeu, iar atunci omul este limitat şi Dumnezeu este nelimitat. Nimic din ceea ce face omul  în ordinea naturală din punct de vedere lumesc nu se poate compara cu perfecţiunea divină.

Omul care este limitat are nevoie de un Pontif supranatural, adică literar vorbind, de un făcător de punţi la care să se raporteze şi către care să îşi înalţe rugaciunile. Este vorba, în acest sens, de nevoia explicită şi implicită a omului de a se raporta la adevărul absolut divin, iar existenţa acestui adevăr divin îi dă omului puterea de a lupta contra răului.

Dr. Adriana Macsut

ȘTIRI

error: Content is protected !!