Monumentul Grănicerilor din Fălticeni: Un simbol al vitejiei și credinței soldatului român (IV)Nostalgie

Monumentul Grănicerilor din Fălticeni: Un simbol al vitejiei și credinței soldatului român (IV)

Prima locaţie a Monumentului Eroilor Regimentului 2 Grăniceri a fost pe rotonda dintre Strada Mare (actuala Strada Republicii) capătul de la deal şi începutul străzii Maior Ioan, din faţa caselor doctorului Gabriel Tatos şi avocatului Mihai Dimitriu, aşa cum reiese din dispoziţiile Primăriei. După cum se cunoaşte, monumentul a fost mutat la ieşirea din oraş spre Spătăreşti, în Cartierul denumit „2 Grăniceri”, în anul 1987. Cu acest prilej, a fost îndepărtată în mod discret la recomandarea „oamenilor de partid” baioneta de la arma pe care o ţinea grănicerul în mâna dreapta, încercându-se transformarea grănicerului din unul de strajă, dar pregătit pentru a riposta la acţiunile vecinilor noştri, în unul paşnic, comun şi chiar banal.

Tot acum nu s-a mai fixat pe soclu sub basoreliefuri, un ornament din bronz şi anume, ramura de măslin, simbol al păcii.
Pe seama acestui fapt s-au făcut, de-a lungul timpului, numeroase speculaţii, concluzia lor fiind aceea că a fost un adevărat miracol faptul că în plin comunism la Fălticeni a existat un monument tocmai împotriva acelora care au adus comunismul în România.

De asemenea, este de remarcat faptul că actuala locaţie a monumentului este o alegere mult mai bună decât prima.
Tot în amintirea acelei lupte, „Societatea Mormintelor Eroilor Căzuţi în Război – Comitetul Central din Bucureşti” prin dispoziţia nr. 339 din 31 ianuarie 1924, a dăruit oraşului Fălticeni o troiţă din stejar „demnă de locul bătăliei” opera arhitectului Constantin Stănculescu, având înălţimea de 5 metri, care a fost pusă pe locul bătăliei. Însă, după trei ani, respectiv în anul 1928, troiţa a fost scoasă de pe amplasamentul ei şi a fost ulterior distrusă de trupele sovietice în vara anului 1944.

Primăria a depus eforturi financiare serioase, respectiv a alocat suma de 5.000 de lei, pentru realizarea postamentului troiţei, a plăcilor din bronz comemorative şi a altor lucrări necesare, precum amenajarea unui parc de recreere în jurul troiţei. Suma nu a fost suficientă, fiind completată printr-o donaţie în valoare de 1.460 de lei de către maiorul Botez de la Comandamentul Corpului II Armată din Bucureşti (participant la Lupta de la Spătăreşti).

Deoarece primăria nu a avut bani pentru amplasarea acesteia, troiţa a fost depusă în condiţii improprii în curtea Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Fălticeni. De-abia în octombrie 1926, când s-a constatat că troiţa era degradată datorită condiţiilor de depozitare improprii, s-au reluat eforturile pentru finalizarea amplasării ei. Pentru a o aduce la forma iniţială, la insistenţele fostului primar Ioan (Jenică) Tatos şi ale lui I. Dragoslav s-a propus, printre altele, să se angajeze un tâmplar pentru reparaţii. Prin urmare, a fost angajat tâmplarul Constantin Rusu, domiciliat pe Strada Mare cu suma de 1.500 de lei.

Suma a fost una importantă, deoarece troiţa a necesitat reparaţii capitale. Mai mult decât atât, acesteia i s-a adăugat un acoperiş din draniţă, cu scopul de a o proteja de vânt şi de ploaie.

Terenul pe care a fost amplasată Troiţa şi pe care s-a amenajat un parc a fost donat primăriei oraşului Fălticeni cu titlul gratuit dar, cu condiţia neschimbării destinaţiei, de către proprietarul moşiei Spătăreşti, Gh. Vârnav. Pe acea troiţă se afla următoarea inscripţie: „Pe aceste locuri ale Spătăreştilor s-a dat lupta dintre Ruşi şi Regimentul 2 Grăniceri, în noaptea de 14/15 ianuarie 1918. Ne închinăm luptătorilor pentru întregirea neamului şi Sfânta lor jertfă o cinstim şi o mărim.”

Începând cu data de 27 ianuarie 1928 şi până în 1945, s-a sărbătorit la nivelul comunităţii locale aniversarea Luptei de la Spătăreşti în două momente – unul îl reprezenta organizarea unui parastas pentru cei căzuţi pe locul bătăliei unde erau invitaţi inclusiv cetăţenii oraşului, iar cel de-al doilea îl reprezenta un dineu oferit de Primăria Fălticeni la care erau invitaţi reprezentanţii autorităţilor locale şi judeţene şi foşti sau actuali militari aparţinând Regimentului 2 Grăniceri şi ai Regimentului 16 Dorobanţi cu garnizoana în Fălticeni.

Data dezvelirii acestei troiţe pe locul luptei de la Spătăreşti nu este certă, cu toate acestea se pare că a fost totuşi 10 mai 1928, la împlinirea unui deceniu de la salvarea oraşului de „furia roşie”.

Din cercetarea puţinelor surse care s-au păstrat, suntem îndreptăţiţi să credem că la baza acestei cruci existau două placi de bronz, pe una dintre acestea fiind trecute numele celor 14 militari care s-au jertfit pentru apărarea şi salvarea oraşului Fălticeni şi a localităţilor limitrofe acestuia, iar pe cea de-a doua, numele membrilor Comitetului care a avut iniţiativa ridicării Monumentului Eroilor Grăniceri şi al Troiţei şi data sfinţirii troiţei.

Tot în această perioadă a existat dorinţa de înlocuire a troiţei din stejar de pe locul Luptei de la Spătăreşti, cu un monument tot în formă de cruce la aceleaşi dimensiuni, dar din piatră. Pentru realizarea acestui monument a fost contactat, din nou, sculptorul Theodor Burcă, care a găsit o soluţie foarte bună propunând varianta a doua a Monumentului Eroilor Grăniceri neagreată în acele momente de Comitetul de iniţiativă. Astfel, s-au redus semnificativ costurile, deoarece această realizare artistică a sculptorului a fost achitată în cadrul plăţii ultimei variante a monumentului mai sus amintit.
Din păcate, această iniţiativă sprijinită, de altfel, de întreaga comunitate nu s-a putut finaliza din lipsa fondurilor, Troiţa şi parcul din jurul acesteia continuând să se degradeze. Poate acum, când se va împlini un secol de la intrarea României în

Primului Război Mondial şi, apoi, de la realizarea Marii Uniri a tuturor românilor, Primăria oraşului Fălticeni va pune în discuţie posibilitatea de a reconstrui şi de a repune la loc de cinste un monument similar, în aşa fel încât generaţiile actuale, dar şi cele viitoare să-şi amintească de sacrificiul suprem pe care numeroşi militari l-au făcut de-a lungul veacurilor pentru libertatea de care ne bucurăm cu toţii în vremurile acestea.

ȘTIRI

error: Content is protected !!