Mihai Băcescu – 108 ani de la nașterePersonalități

Mihai Băcescu – 108 ani de la naștere

Personalitatea acestui oraş, cu locuri şi oameni de neuitat, identificat cu „locul unde nu s-a întâmplat nimic”, din povestirea cu acest titlu scrisă de Mihail Sadoveanu, este dată de scriitori, critici, istorici, folclorişti, lingvişti, oameni de artă şi de ştiinţă, născuţi în acest oraş sau împrejurimi.

Unul dintre aceştia este şi academicianul Mihai Băcescu.

Nici nu se putea o zi aniversară mai potrivită pentru un iubitor al naturii, decât 28 martie, zi minunată de primăvară.

Când rosteşti Mihai Băcescu, te gândeşti la o prodigioasă activitate în atâtea domenii ale biologiei animale – carcinologie, herpetologie, ihtiologie, oceanologie, etnozoologie, ecologie, muzeologie.

Hărnicia, stimularea celor din jur, iniţiativa şi eficienţa eforturilor sale, reprezentarea cu aleasă cinste a numelui ţării oriunde a păşit în lume, sunt doar câteva calităţi a distinsului academician Mihai Băcescu.

Şi-a petrecut 59 de ani aplecat asupra microscopului studiind şi descoperind specii noi pentru ştiinţă, la conducerea celui mai mare Muzeu de Istorie Naturală din ţară “Grigore Antipa”. Drumul parcurs pentru elucidarea tainelor naturii a fost greu şi anevoios deoarece fiecare cucerire a ştiinţei a fost rezultatul unei permanente confruntări dintre ideile progresiste şi cele retrograde.

Fiecare cucerire a dărâmat câte o cărămidă din impunătoarea citadelă a fixismului.

În evoluţia sa de la student la academician a fost în compania a numeroase personalităţi de seamă din ţară şi străinătate: Ion Borcea, Paul Bujor, Emil Racoviţă, Constantin Motaş, Grigore Antipa, Louis Fage, Charles Perez, J.Y.Cousteau şi mulţi alţii.

Sub pana-i exigentă s-au născut, cu trudă şi migală de artist, determinatoare şi monografii ce fac cinste Editurii Academiei Române, precum şi unor institute şi foruri ştiinţifice de pe alte meleaguri ale pământului, studii de zoologie şi ecologie marină sau de istoria ştiinţei, care fac ca soborul naturaliştilor din întreaga lume să se plece cu respect în faţa memoriei savantului român, specialistul numărul unu.

Ca o încununare a activităţii sale, academicianul Mihai Băcescu şi-a legat numele de Fălticeni, oraş natal, unde a imprimat valorilor noastre culturale, măreţie şi durabilitate, ctitorind muzeul ce cu onoare îi poartă numele.

Acest „templu acvatic”, în care ecoul îndemnurilor savantului se confundă adesea cu zbuciumul mării pe care a slujit-o, în care muntele îşi dă întâlnire cu valul, loc geometric şi geografic de maximă incandescenţă spirituală, rămâne pentru posteritate parte din moştenirea tenacelui cercetător cu vocaţia universalităţii – o onorantă contribuţie românească la elucidarea misterelor Planetei şi a adâncurilor sale.

Mă consider privilegiată că am avut norocul să lucrez cu academicianul Mihai Băcescu – omul, savantul, patriotul, omul a cărui farmec desăvârşit te cucerea, dascăl apropiat, savant clarvăzător, cercetător pasionat, inimos pentru tot ce însemna adevărata cunoaştere a naturii.

Puţinele mele cuvinte sunt departe de atingerea ideii de evocare a personalităţii de excepţie a academicianului Mihai Băcescu, dar sunt convinsă că ele, l-au readus în memorie pe profesorul Mihai Băcescu aşa cum a fost: înţelept şi bun.

ing. Dana Tofan

ȘTIRI

Facebook Comments