Imagini în oglindăCultură

Imagini în oglindă

vasile morosanu_autor vinovatul din oglindaLa sfârşitul acestei veri toride care parcă şi-ar fi propus să ne prăjească de tot cu arşiţa ei, dacă nu ar fi intervenit, din când în când, câte o ploaie rece-rece de scădea temperatura şi cu 20 de grade, ei bine, la Sala „Pictor Aurel Băeşu” a Muzeului Ion Irimescu, a avut loc o nouă lansare de carte.

„Vinovatul din oglindă” este titlul cărţii al cărei autor, d-nul ing. dr. Vasile Moroşanu, nu este la prima astfel de realizare, ci la cea de a treia, pentru că dumnealui a mai avut două astfel de lansări cu volumele „Surpriza” şi „Bune şi rele”.

Deci, aici, la noi, la Fălticeni „locul unde nu s-a întâmplat nimic”, aşa cum şi-a intitulat una dintre cărţile sale marele Mihail Sadoveanu, se întâmplă mereu câte ceva frumos care merită luat în seamă.

Cartea a cărei lansare s-a petrecut în faţa numeroşilor participanţi dornici de cunoaştere a tot ceea ce apare nou, atât în domeniul literar cât şi în alte domenii ale culturii, s-a bucurat de o bună primire. Comentariile făcute de către scriitorii dr. Vasile V. Popa şi Alexa Paşcu au fost pozitive şi au scos în evidenţă talentul de scriitor de proză scurtă al autorului.

Acest ultim volum conţine un număr de 40 de scurte povestiri adevărate, trăite de autor şi care se constituie în tot atâtea creionări de personaje, locuri, întâmplări cu vârful foarte ascuţit al peniţei. Personaje, persoane mai mult sau mai puţin cuoscute din oraşul Fălticeni, dar şi din împrejurimi, sunt caracterizate cu o ironie prea puţin mascată a autorului care ne înfăţişează, în puţine fraze, trăsătura de bază a acestora, trăsătură care, bineînţeles, de cele mai multe ori este una negativă. Am spus de cele mai multe ori, pentru că nu toate sunt moralizatoare, unele sunt pur şi simplu întâmplări vesele precum: Trenule, trenuţule!, Sabia Domnitorului, Zece măgari, Maestrul şi diva – în aceasta din urmă este descrisă o vizită a marelui actor Grigore Vasiliu Birlic în oraşul natal împreună cu frumoasa lui soţie blondă care atrage priviri admirative prin nurii ei.

Alte întâmplări sunt triste, uneori chiar tragice ca cea intitulată „O lacrimă pentru Olimpia” şi în care autorul descrie moartea tragică a fetiţei de treisprezece ani, sfâşiată de dulăii naşilor ei la care Olimpia mersese în vizită însă aceştia lipseau de acasă, lăsându-şi dulăii drept paznici. O altă scurtă povestire – Romică – este tristă prin aceea că un băiat înfiat de la vârsta de doi ani de către o familie care l-a crescut cu dragoste şi i-a oferit tot ceea ce avea nevoie, atunci când a crescut, ajungând un tânăr bun de muncă, el a ales calea jocurilor de noroc pentru care, până la urmă, ajunge la închisoare tâlhărind un bărbat ca, în final să îşi tâlhărescă propria mamă.

Totodată autorul descrie şi fapte bune făcute de diferite personalităţi cunoscute ale oraşului, precum farmacişti evrei care, cu ani în urmă, cam deţineau monopolul farmaciilor din oraş. Nu pot să nu exemplific schiţa „Pasiune şi filantropie” în care este descris ajutorul pe care aceştia, în mărinimia lor, îl acordau echipei locale de fotbal, Foresta, care pe vremuri era o redutabilă echipă şi îşi câştigase o anumită faimă în ţară, datorită seriozităţii jucătorilor care, deşi de diferite etnii, formau un tot bine închegat, condus de antrenori de bază.

M-am bucurat când autorul, prin povestirea „Omenie”  ni l-a readus în memorie pe cel care mi-a fost şef timp de peste 20 de ani, şi anume, pe dr. Friedman Iosif, un neobosit specialist în pediatrie care şi-a dedicat viaţa profesiei sale, aceea de a ajuta micuţii pacienţi, cei care nu îşi pot spune prin vorbe durerea lor, ci doar prin plânset dureros, disperat, iar uneori, atunci când sunt în stare gravă, nu mai pot nici să plângă. D-nul dr. Friedman medic ce nu cunoştea oboseala, putea fi văzut la orice oră din zi şi din noapte, cu mersul său şchiopătat din cauză că fusese rănit în război, grăbind către un copil care îi aştepta ajutorul. Cu toate acestea îşi făcea foarte conştiincios datoria de şef de secţie şi de reţea deşi au fost ani când a lucrat singur datorită lipsei de medici pediatri. Îmi aduc aminte cu mult respect despre fostul meu şef cu care am colaborat atâţia ani şi care, ani la rând , după ce a plecat în Israel, nu uita să îmi trimită mie şi fmiliei mele un semn cu ocazia sărbătorilor… Despre d-nul dr. I. Friedman s-ar putea scrie un roman… Îi mulţumesc autorului pentru reîntoarcerea în timp pe care mi-a prilejuit-o.

Şi cu ocazia acestui al treilea volum de proză scurtă, d-nul ing. dr. V. Moroşanu ne-a dovedit că este deţinătorul unui potenţial scriitoricesc care îl îndrituieşte să ne demonstreze şi mai mult…

Coca Maria Udişteanu

foto / video: Alex S.

ȘTIRI

error: Content is protected !!