Fălticeneanca Dalila Dulgheriu este singura femeie cameraman din echipa știrilor televiziunii Pro TVActualitate

Fălticeneanca Dalila Dulgheriu este singura femeie cameraman din echipa știrilor televiziunii Pro TV

Cu o meserie ”groaznic” de frumoasă, Dalila Dulgheriu este fălticeneanca care s-a remarcat prin talentul său, ajungând singura femeie-cameraman de la ProTV care duce un echipament de 30 de kg în toate colțurile lumii. Prezentă la decernarea premiilor Oscar sau la funeraliile lui Michael Jackson, Dalila Dulgheriu a făcut parte din echipa multor proiecte cinematografice de succes și a fost alături de mulți artiști de renume mondial.

Cu tot stresul transmisiilor în direct sau a orele puține dormite, fălticeneanca ne-a povestit surâzătoare de peripețiile pe care această meserie le presupune și nu numai.

Când ați descoperit că vă place să filmați?

Eram studentă la Facultatea de Inginerie Mecanică de la Suceava. În 1992 participând în București la unul din primele congrese studențesti unde era unul din prietenii mei, care se ocupa de organizarea congresului, mi-a pus o cameră în mână și mi-a spus : „ia și filmează și tu ce ți se pare mai interesant”. Mi s-a părut fascinant. Și așa a devenit o obișnuință ca la toate manifestările studențești la care participam (conferințe, workshop-uri, etc.) să filmez. Am ajuns la concluzia că trebuie să mă pun la punct cu niște detalii de bază în ceea ce privește încadraturile și tehnicile de filmare, așa că am urmat în paralel cursurile de televiziune de la Universitatea Populară din Suceava.

Cum ați ajuns să lucrați ca și cameraman?

După ce am terminat Facultatea de Inginerie Mecanică, am venit în București și am intrat la Facultatea de Imagine TV și Cinematografie de la Universitatea Hyperion. În anul doi de facultate, în 1996, la insistențele unui coleg de facultate, Florin Costache, m-am angajat la ProTv.

Cum a fost prima experiență pe care ați avut-o ca și cameraman?

Tot cu Florin am ieșit la prima  filmare cu „beta”. Eram la o filmare într-un sat, pe lângă București. Mi-a așezat camera în fața mea pe caldarâm și mi-a spus să filmez. Am stat mai întâi și m-am uitat la ea. Mă simțeam ca la o coridă. Am ridicat-o de jos și am așezat-o pe umăr. Am simțit-o „prietenoasă”. Am respirat ușurată. A fost dragoste la prima vedere. Am botezat-o „Regina”. După care au urmat sfaturile celorlalți colegi ai mei: Gabriel Cretean, George Vlăsceanu („Trafalet”), colegii de la platou, fiecare mi-au răspuns la întrebări.

Care a fost cel mai primejdios moment din cariera dumneavoastră de până acum?

Neplăcute sunt doar situațiile în care ești pus să filmezi: accidente, drame (inundații), suferințe, înmormântări (venirea celor 11 sicrie a românilor morți la Madrid, mormântările de la Mihăilești, în urma accidentului de pe E85), mulțimea furioasă și nepoliticoasă care te înjură, te scuipă, aruncă cu pietre și, în contrabalanță, autoritățile care intervin cu bastoane, lacrimogene, lacrimile părinților deznădăjduiți, așteptări de ore întregi pe la parchet și tribunal, pe la ușile partidelor politice. Sunt tristă pentru că au murit doi copii bolnavi de leucemie, pe care i-am filmat în campania Știrilor Protv pentru înființarea Registrului Donatorilor onorific de celule stem, din cauza birocrației și indolenței sistemului sanitar românesc.

Care este momentul cel mai frumos pe care vi l-a oferit profesia de operator?

Îmi amintesc cu mult drag de documentarul despre celebra firmă de ceasuri „Piaget”, în Elveția, unde l-am filmat pe domnul Ives Piaget, de filmările de la Maison de Louis Vuitton, unde Andreea Esca i-a luat un interviu domnului Patrick Vuitton, în Berlin cu pictorul Adrian Ghenie, de interviul cu Sir Richard Branson, Evelyn Lauder, de materialele realizate cu Amalia Enache despre români remarcabili răspândiți în toată lumea. Alături de Cristian Leonte am filmat un interviu cu celebrul Sting – Gordon Matthew Thomas Summer, cu Anca Năstase am încercat să redăm fascinanta schimbare a Shanghai-ul și cum reușesc francezii să mențină frumusețea satelor lor tradiționale. Acum 16 ani am filmat cu Ada Roseti de pe covorul roșu la decernarea premiilor Oscar și cu Carmen Avram am fost la Los Angeles în vara anului 2009 la funeraliile lui Michael Jackson. Am intervievat cunoscuți din anturajul lui Michael Jackson, printre care și pe Joe Jackson, tatăl lui M.J, care a răspuns pentru ProTV la câteva întrebări.

Ați lucrat în cadrul multor proiecte cinematografice de succes. Care este cel în care v-a plăcut cel mai mult să lucrați?

Un moment important în cariera mea a fost proiectul „Tornado” ( „Legendele Tornadei”), când am filmat pe pelicula. A fost o experiență inedită pe care mi-aș dori să o repet. De altfel, cred că este visul fiecărui operator de imagine să facă camera la film. Este cu totul altă stare și ritm. Este fantastic. Am filmat making-of-uri la câteva proiecte din Buftea: „Maria Callas Forever”, regie Franco Zeffirelli, în care au jucat Jeremy Irons, Fanny Ardant, Joan Plowright; „Second Hand”, regie Dan Pita; „Modigliani”, regie Mick Davis, cu Andy Garcia, Elsa Zylberstein, Omid Djalili, Eva Herzigova, Udo Kier; „The Cave”, regie Bruce Hunt cu Piper Perabo, Marcel Iures și multe altele.

Cum este privită singura femeie cameraman din echipa Stirilor Pro TV într-o meserie dominată de bărbați?

Mi-a fost un pic mai greu la început să-i conving că-mi asum toate responsabilitățile în ceea ce privește meseria de cameraman: să-mi car singură echipamentul, care adunat ajunge cam la 30 de kg; că mă pot duce în stradă să filmez momente tensionate;etc. M-au ajutat foarte mult să trec peste lipsa mea de experiență. Am înțeles de la început că este o concurență constructivă, că standardul este foarte ridicat și că trebuie să fac filmări cât mai reușite să nu-mi fie rușine de colegii mei.

Având în vedere fuga continuă pe care meseria dumneavoastră o presupune, cum reușiți să îmbinați viața personală cu cea profesională?

E adevărat că nu-mi rămâne prea mult timp liber, dar atât cât este, încerc să-l petrec alături de cei dragi. Prietenii sunt destul de înțelegători cu mine, știind-mi programul solicitant.

Dacă ar fi să o luați de la început acum, ați mai urma acest drum având în vedere situația tinerilor absolvenți?

Mă întrebi dacă ar fi să o iau de la început, categoric că aș alege tot același lucru: CAMERA. Vorba colegului Jipa:” meseria e un hobby”. Nu am de gând să o schimb. Mă văd ieșind la pensie din ea.

Raluca Costea

student anul II
Facultatea de Științe ale Comunicării / Specializarea Jurnalism
Universitatea Babeș Bolyai din Cluj-Napoca

Facebook Comments