ECCE VIACultură

ECCE VIA

Implantat solid în valul milenarist, Vasile V. Popa tratează în ultima sa carte ‒Emigranții, Fundația Culturală Antares, 2015 ‒ problemele majore ale existenței ante și post douămiiste. O cursă de aproximativ 25 de ani, cu un depozit de amintiri al generației care a intrat în activismul vieții prin „dreapta strâmbătate” a „cacialmalei” revoluționare.

Problemele majore ale existenței se amplifică în țesătura narativă a cărții. Vibrația omenescului se consumă în luciditatea tânărului și sensibilului profesor Andrei Jitaru care resimte gustul de cenușă al vieții. O singularitate măreață, rezistentă la timpul ce curge pe versantele emigrării sau imigrării. Explicațiile abinitio invită la captatiobenevolentiae legitimând singurătatea și tipologia alergătorului de cursă lungă.Naratorul, omniprezent ca într-un jurnal al timpului, nu este și omnipotent. Și nici nu-și propune. Andrei Jitaru face radiografia corectă a timpului în care acționează căpușarii, comerțul transfrontalier (este și el participant, dar nu devine pătimaș), boomul imobiliar, parazitarea părinților, etc.

Evenimențialul îl poartă prin spațiul căpușarilor și al căpșunarilor și-i oferă prilejul de a separa grâul de neghină. Cu o solidă cultură, devine expert de artă găsindu-și pentru un timp, drumul în viață. După ce tânjește? De ce se întoarce?Care e raportul implicării ca emigrant sau ca imigrant?Care e fața și reversul medaliei? Purtăm în ADN-ul nostru emblema spațiului colinar blagian?Sentimentul dorului, al intraductibilei silabe-cuvânt dor ne conduce existența? Și dorul aduce cu sine dorința? Și dorința, datoria?

„Reconstrucția sufletească a poporului nostru” ne amintește ideea poporanistă a începutului de secol 20. Sau poate ideea nu este doar seculară, ci milenară. Nu tezism, ci inscripționare în ancestral. Vremurile de bejenie nu sunt o permanență. Băjenirea este un fenomen temporar. Cazul lui Andrei Jitaru întărește regula. Reîntoarcerea este logic și legic necesară.

„Totul era scăldat într-o lumină dumnezeiască. Ecce via!” Dulcea povară a românului. Acasa sa.

Coperta este simbolică și sugestivă: Rătăcind pe căi străine…Purtăm fără lacrimi o boală pe strune…Privim Răsăritul dar și incertitudinea Apusului aureolat cu nimbul strălucirii ca în civilizațiile circummediteraniene sau circumpontice de care vorbește naratorul.

Împăcare animus-anima? Suflare de vânt ca-n cântecul lui Bob Dylan?

Andrei Jitaru a parcurs drumul căutării de sine. S-a regăsit. Orice viață începe de mai multe ori. Oare îl va mulțumi doar activitatea profesională? Își va folosi resursele interioare pentru marile schimbări? Dispune de o solidă formație intelectuală. Are cunoștințe în varii domenii și le împărtășește fără emfază prietenilor. Plăcerea de a comenta și explicita istoria, literatura, arta, politica îi vin ca o mănușă. Șarmul cărții în asta constă. Divagațiile și explicațiile sunt făcute pe un cald ton profesoral, neostentativ (istorie antică, medievală, contemporană, decupaje din călătorii; artă clasică și modernă; secvențe din actualitatea în țară sau de pe mapamond; episoade din viața sentimentală; și, negreșit, Preliminarii la dispariția unei națiuni când 40 % din forța activă a țării migrează după intrarea în Uniunea Europeană). Un Cicerone care te invită la popas de minte și de suflet.Nimic rece sau artificial. O carte de inițiere, de plăcută și de agreabilă lectură scrisă pe un fundament de verosimilitate.Șila cea mai înaltă tensiune a evenimentelor actuale ale migrației.

Quo vadis, Domine?

Ecce via ‒ ne răspunde medicul scriitor Vasile V. Popa.

ȘTIRI

error: Content is protected !!