După cincizeci de aniLocal

După cincizeci de ani

Zumzet. Forfotă. Bucurie şi entuziasm pe holul principal al colegiului.

–Acum 50 de ani ne pregăteam examenul de maturitate…

–Splendidă „poarta” de intrare în liceu! Pe timpul nostru, în 1966, holul nu arăta aşa. Centenarul a îmbrăcat şcoala în haine noi…

–Acum urcăm spre aulă pe scările principale. Atunci n-am fi îndrăznit…

–Băiatul meu a învăţat în aceeaşi clasă ca mine…

–Nepoata mea, elevă tot aici, e componentă a echipei de volei.

Intrăm. Gaudeamus igitur. Pentru fiecare rulează filmul vieţii de elev. Retrăim amintirile. Tot sunt emoţii! După slujba din capela „Sfântul Nicolae” unde numele nostru şi al celor plecaţi sunt pomenite de preotul şi profesorul Bogdan Feştilă, primim salutul tinerei directoare Cristina Nechifor ce ne dă bineţe. Tapiseria Nicolae Labiş în fundalul aulei ne aminteşte de colega Ioana Nistor ce se bucură de trecerea noastră prin „lanul de secară”.

„S-a adunat kilometrajul!” (dr. Viorel Arhip).

„Număr anii şi nu-mi vine să cred” (dr. Ionela Rusu).

La butonul de comandă foştii elevi, profesorii Gabi Baban şi Nelu Mihăilă, revin cu experienţa acumulată din cinci în cinci ani. Teodora Popa şi-a trimis drept sol, apa binefăcătoare de la Fântâna Mare.

Profesorul diriginte Constantin Popa deschide, ca totdeauna, cu seriozitate catalogul.

„Am adăugat în greutate, n-am scăzut în înălţime, aplic constant: muncă şi iar muncă. Dovada la purtător: fiica mea, doctor în medicină” (Mariana Ioniţă, Bucureşti).

„Copia ta desăvârşită” – se aude admirativ din sală.

Profesoara Aspazia Mancu ţine locul dirigintelui:

„Fălticeni este locul unde mă simt bine. Ce fac mâine? Ce-am făcut şi azi (Raul Ancel).

„O lacrimă pentru colegul şi prietenul meu Dorel Popescu: scrisoarea lui către colegi înainte de a se sfârşi” (Paul Constantinescu).

Profesoara dirigintă Mioara Gafencu se bucură că la întâlnire este reprezentat  mapamondul, că sunt prezenţi cei de peste ocean (Despina Grigore), cei de peste mări şi ţări (Raul Ancel), cei din nordul european (Antoneta Fărâmatu) şi din sudul continentului (Coca Varganici); din lungul şi latul ţării de la Timişoara (Odeta Chirilă), Craiova (Natalia Buzic) şi Cluj (Viorica Lazăr), la Bucureşti (Lionora Frăsina, Maria Nistor), Bacău (Pavel Monoranu) şi Piatra (Florica Lateş) la Suceava (dr. Angela Popa) şi de la Râşca la Boroaia (Maria Achiţei, Gheorghe Monoranu) şi la Fălticeni.

„Am bucuria să vă anunţ că fiica mea cea mică este la filmări” (Mariana Axinte).

„Ca întotdeauna, sunt îngrijorată de soarta pacienţilor mei” (dr. Angela Popa Prelipceanu).

Universitarul ieşean Ştefan Gorovei în drumul de la Colocviile Putnei a poposit la casa părintească şi la şcoală în drumul spre Viena unde cercetează alte documente. „Fac ceea ce-mi place şi-mi place ceea ce fac”. Vorbeşte de cercetarea tip aspirator pentru un proiect pe termen lung despre prezenţa numelui Gorovei în lume. „Este o bucurie să te regăseşti pe tine însuţi”.

Se propune o „rememorare luminoasă”. Evocare dirigintei de la a XI-a D este urmărită cu atenţie printr-o scrisoare imaginară trimisă dincolo de mormânt Doamnei Cornelia Ante: „Doamnă Cornelia, aţi nins printre noi şi fulgii au rodit, pentru că în frigul lor, aţi pus lumină şi căldură. Pentru noi şi elevii dumneavoastră, aţi nins tot albul din lume învăţându-ne şi pe noi să ningem alb. Mamă a Grachilor – cum vă numeam toţi – de unde aţi adunat atâta alb de suflet?”…

Profesoara Veronica Pintilie citeşte catalogul clasei.

Emilia Martinovici ne vorbeşte despre clubul paşoptiştilor din care face şi ea parte. „Suntem după vreme, după vremuri, după buletin”.

„Am colindat în lung şi-n lat lumea” (Coca Varganici).

„Am învăţat meseria de soţie” (Marcela Goidescu).

„Nepoata mea Eva a ilustrat volumul de poezii al tatălui meu” (dr. Angela Amariei).

„Sunteţi cei mai frumoşi oameni din lume” (Nelu Mihăilă).

Fiecare cu părerea lui. Fiecare cu povestea lui. Griji, satisfacţii, copii, nepoţi, cărţi, călătorii, schimbări de eşichier, pelerinaje (Mariana Ioniţă) şi chiar temerarul pelerinaj spre Santiago de Compostela (Despina Grigore), călătorii (Raul Ancel pleacă la New York). Şi toţi de aici, spre locurile natale şi apoi spre casele lor, cu dorinţa „să ne putem spune prezent” la următoarele întâlniri.

După 50 de ani am redeschis cartea vieţii. Suntem „o generaţie băftoasă” pentru că ne-am întâlnit şi în acest sfârşit de Florar. Şi sunt aici, din serbările noastre şcolare şi Antigona (Antoneta Fărâmatu) şi Creon (Nelu Mihăilă) şi corul antic (Cincinela Jitaru et comp) şi „juna Rodică” (Florica Lateş) şi recitatorul Paul Constantinescu şi guraliva Anişoara Goraş şi voi toţi, alături de care ne retrăim tinereţea începuturilor noastre.

La multe şi încă multe întâlniri!

ȘTIRI