Duminica Sfintei CruciReligie

Duminica Sfintei Cruci

Cea de a treia duminică a Postului Mare este închinată Sfintei Cruci. În această duminică, slujbele includ o cinstire specială a Crucii, care îi pregătește pe credincioși pentru amintirea Răstignirii din timpul Săptămânii Patimilor și pentru Învierea Domnului. Încă de sâmbăta seara la slujba privegherii, Sfânta Cruce este adusă spre închinare.

Împodobită cu flori ea este așezată în naos, de regulă lângă iconostasul din fața catapetesmei unde se află icoana închinată Mântuitorului Iisus Hristos. Lângă ea se așează două lumânări care vor arde toată noaptea.

La slujba Utreniei, Sfânta Cruce este scoasă în procesiune din sfântul altar în mijlocul bisericii, unde este așezată spre închinare.

În timpul Sfântei Liturghii, Trisaghionul este înlocuit cu imnul „Crucii Tale ne închinăm Stăpâne și sfânta Învierea Ta o lăudăm și o slăvim!”. Cinstirea Crucii marchează înjumătăţirea Postului Mare, perioada care conduce către prăznuirea Patimilor și Învierii lui Hristos.

Din acest motiv atât duminica aceasta, cât și săptămâna care va urma, are în atenție lemnul de viață făcător al Crucii pe care Iisus Hristos s-a urcat de bunăvoie pentru mântuirea neamului omenesc.

Ca și praznicul de pe 14 septembrie, slujba se distinge prin cântarea Polieleului și unei duble praznuiri, asemeni marilor solemnități ale anului liturgic.

În urmă cu multe secole, cam pe la anii 1200 – 1250, prăznuirea Crucii din a treia duminica a Postului Mare se intitula „Praznicul celei de a treia închinări a Crucii”, după sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci din 14 septembrie și procesiunea Crucii din 1 august care amintea de întoarcerea Sfintei Cruci la Ierusalim în anul 630.

Sărbătoarea își are originea la Constantinopol, anii 715 – 730, atunci când patriarhul Gherman i-a consacrat una din numeroasele sale omilii.

Pentru multă vreme sărbătoarea era celebrată doar la Constantinopol, la catedralei Sfintei Sofia. Cu timpul ea s-a extins în întreg spațiul ortodox.

ȘTIRI

Facebook Comments