Duminica Ortodoxiei – Istoric și însemnătateReligie

Duminica Ortodoxiei – Istoric și însemnătate

Prima duminică a Postului Mare poartă denumirea de Duminica Ortodoxiei. A fost instaurată pentru prima dată la mijlocul secolului al IX-lea, ca urmarea a biruinței cinstitorilor de icoane asupra dușmanilor credinței ortodoxe. Lupta împotriva icoanelor a durat mai bine de un secol, ca urmare a lăcomiei conducătorilor Imperiului Bizantin, care doreau bogățiile Bisericii, dar și a influențelor evreilor, care spuneau că prin icoane se încalcă a doua poruncă din Decalog, a monofiziților, care nu credeau în cele două firi ale Mântuitorului Hristos, dar și a islamiștilor.

Edictele date de împărații Leon al III-lea și Constantin al V-lea Copronim au fost contrare Ortodoxiei, aceștia arzând și distrugând o mare parte din icoane, caterisind episcopii, preoții și diaconii care ar cinsti icoanele, pedepsind credincioșii și agățând pe pereții bisericilor portretele lor picturi cu peisaje din natură, dar și jefuind averile mănăstirilor și ale bisericilor.

La 13 octombrie 787 s-a încheiat cel de-al VII-lea Sinod Ecumenic, condus de Patriarhul Tarasie și numărând peste 330 de episcopi.

S-a luat următoarea hotărâre, sintetizată de către Sfântul Ioan Damaschin: „Este permis și chiar util și bineplăcut lui Dumnezeu a face icoane religioase și a le venera; dar această venerare să fie numai cinstire, iar nu adorare, căci adorarea se cuvine numai lui Dumnezeu. Cinstirea nu se adresează materiei icoanei și astfel ea nu este idolatrie.”

Acest sinod nu a fost, din nefericire, luat în considerare de împărații ce au urmat: Carol cel Mare, Leon al V-lea Armeanul și Teofil. Acesta din urmă s-a căsătorit cu binecredincioasa împărăteasa Teodora, care cinstea icoanele în ciuda amenințărilor. După moartea lui Teofil, din anul 842, Teodora avea să ia tronul, căci fiul acesteia, Mihail, era prea mic pentru a domni. În anul 843, pe 11 martie, împărăteasa, alături de patriarhul Metodie au convocat la Constantinopol toți episcopii, egumenii și monahii care au avut de suferit în perioada iconoclastă și au declarat valabile toate hotărârile celor 7 Sinoade Ecumenice, restabilind cultul icoanelor.

Ca urmare a acestor hotărâri, toți episcopii necredincioși au fost înlocuiți cu episcopi dreptcredincioși, iar în centrul Constantinopolului a avut loc o ceremonie și o procesiune cu icoane, condusă de însăși împărăteasa, prin care s-a consolidat cinstirea acestora și reinstalarea lor în biserici și catedrale.

Aceste evenimente s-au petrecut în prima duminică a Postului Mare, duminică ce s-a intitulat Duminica Ortodoxiei. Astăzi se păstrează aceeași denumire ca și atunci pentru prima duminică a postului, menționându-se biruința asupra celor necredincioși: „Și cu cinste să ne închinăm sfintelor icoane ale lui Hristos și celor ale Preacuratei și ale tuturor sfinților, care sunt însemnate pe pereți, pe scânduri și pe sfințitele vase, lepădând păgâneasca credință a celor necredincioși. Pentru că cinstea icoanei, precum zice Vasile, trece la chipul care s-a închipuit, cerând, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, Hristoase Dumnezeul nostru, și ale tuturor sfinților, să ne dăruiești nouă mare milă.”(Slava Stihoavnei de la Vecernia Duminicii Ortodoxiei).

În primele secole după aceste evenimente, în biserici se păstra tradiția de a se citi „Synodiconul Ortodoxiei”, adică o mărturisire de credință ce s-a întemeiat în secolul al IX-lea de însăși părinții ce au apărat sfintele icoane, în timpul Sfintei Liturghii, înainte de Sfânta Evanghelie. Ulterior, acest Synodicon se citea în timpul slujbei Utreniei.

Acest document fericea pe cei care au luptat împotriva cotropitorilor credinței: „Tuturor celor ce au luptat pentru Ortodoxie împreună cu slăvitul şi fericitul nostru împărat (Andronic) şi după el, şi au susţinut cu vitejie Biserica lui Hristos în cuvinte şi discuţii, scrieri şi învăţături, cuvânt şi faptă, combătând şi dezvăluind împreună perversele şi cele cu multe înfăţişări erezii ale lui Varlaam şi Akindynos şi pe cei ce cugetau la fel cu aceştia, şi care au proclamat cu strălucire dogmele apostolice şi patristice ale dreptei credinţe fiind pentru acestea calomniaţi, defăimaţi şi ocărâţi de oameni rău famaţi dimpreună cu Sfinţii teologi şi purtătorii de Dumnezeu Părinţi şi Dascăli ai noştri, Veşnica lor pomenire!” și dădea anatemii pe cei care au săvârșit fărădelegi împotriva creștinismului: „Acelora ce folosesc spusele dumnezeieştii Scripturi ce sunt împotriva idolilor la cinstitele icoane ale lui Hristos Dumnezeul nostru şi sfinţilor Săi: Anatema! Acelora ce împărtăşesc părerea celor ce batjocoresc şi necinstesc sfintele icoane: Anatema! Acelora ce spun că creştinii fac din icoane zei: Anatema!”.

Dar pentru că acest document este unul destul de impresionant ca dimensiuni și pentru a nu mai lungi slujba duminicii, s-a hotărât ca acest Synodicon să nu mai fie citit în timpul slujbei, spre a mai înlesni vremea postului și pentru că Ortodoxia s-a întărit și s-a consolidat.

Dacă în timpul săptămânii se săvârșește Liturghia Darurilor mai înainte sfințite (a Sfântului Grigorie Dialogul), sâmbetele Postului Mare sunt adresate pomenirii celor adormiți, săvârșindu-se Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, precum și Parastasele, adică slujbele de pomenire și de dezlegare a păcatelor celor adormiți.

În primele cinci duminici ale Postului Mare se săvârșește Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, o liturghie puțin mai lungă decât cea a Sfântului Ioan Gură de Aur, datorată rugăciunilor mai ample ce se citesc de către preot sau arhiereu în Sfântul Altar. Duminica Ortodoxiei are ca element central scripturistic Evanghelia de la Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, cea în care a chemat Mântuitorul Hristos pe doi dintre ucenicii Săi: pe Filip și pe Natanail.

Tâlcuirea acestei Evanghelii este un foarte simplă. Filip auzise despre Mântuitorul, căci era din același oraș cu Andrei și cu Petru, primii chemați și a răspuns repede la chemarea lui Hristos. Filip avea un prieten, Natanail, căruia i-a spus că l-a găsit pe Mesia. După ce Natanail s-a îndoit, i se arată Hristos și își dă seama cu adevărat că este Fiul lui Dumnezeu și Îl mărturisește.

Iată că într-adevăr, această Sfântă Evanghelie ne arată că trebuie să mărturisim pe Hristos în orice împrejurare, exact cum cei doi apostoli și Sfinții Părinți au făcut.

ȘTIRI

Facebook Comments