Doina Cernica – Sunt mai bogată cu o călătorieCultură

Doina Cernica – Sunt mai bogată cu o călătorie

În replică, mă simt mai bogată lecturând şi relecturând cartea domniei sale, Cititoarea, călătoarea, refăcându-i imaginar itinerariile. Inspirata lucrare a sensibilei artiste Cela Neamţu deschide perspectivele lăuntrice ale autoarei care ne invită să-i însoţim zborurile literare şi călătoriile fascinante. Doina Cernica locuieşte pe deplin în carte trimiţând fără pedanterie sau uscăciune spre cărţi, indicând borne cultural-artistice într-o suită de trasee, mişcându-se cu dezinvoltură prin cultura a peste zece ţări. Homo europeanus, ca persoană oficială implicată în viaţa comunităţii sau cu dorul – călătorul şi neastâmpărul contaminant şi pentru Niadi, fiica pasionată de aceleaşi câmpuri culturale, parcurge secole de civilizaţie, de literatură şi artă într-o curgere către sine de o deosebită seismicitate emoţională, cu luxuriante acorduri de culoare şi cu subtile sonorităţi cromatice.

În oceanul uman şi mareea alături de care se deplasează, admiră „dantela minerală” urcând cele 777 de trepte săpate în stâncă din Scala Fenicia, cele 330 de trepte ale Catedralei din Strasbourg, poposind la Metz în Centrul Pompidour, fratele mai mic al celui de la Paris, coborând scările metroului londonez care a ajuns la venerabila vârstă de 150 de ani, împlinindu-şi visul lusitan, păşind spre Tivoli la Mauzoleul lui Hadrian, poposind la măslinul sacru al Atenei sau la Muzeul de Istorie Naturală din Londra unde Dippy este vedeta–mulaj în mărime naturală a scheletului de 150 de milioane de ani, păstrat în Muzeul de Istorie Naturală din Pittsburg. Peste tot, o bogată informaţie de istorie culturală transmisă prin reflecţii poematice tulburătoare, prin stabilirea unei punţi spirituale şi afective cu cititorul, prin reaşezarea ierarhiilor într-un filigran literar printr-un proces de extremă decantare. O suită de texte într-un întreg coerent, temperatura afectivă inducând cititorului – călător starea de spirit necesară.

Carte de călătorii şi nu numai, carte de citire şi de recitire, carte a întoarcerii Învingătorului.

Care? Doina Cernica cititoarea, călătoarea, ascultătoarea, autoarea, scriitoarea, profesoara care ne-a ghidat bornele celor şapte ani de călătorie.

Cine? noi toţi înţelegând puterea întineritoare „cărţile te caută, dar şi aşteaptă să fie căutate”. Pentru că şi cărţile, şi călătoriile „fac parte din mine”. Precum Cartea de la San Michele un dar aparte, o desfătare bibliofilă cu ilustraţii de Fred Micoş, tipărită la Editura Gorjan, 1945, în 103 exemplare – darul ei, exemplarul cu numărul 29. Fondatorul editurii era Ştefan Georgescu-Gorjan, constructorul Coloanei Infinitului. Poate de aici, dorul de Anacapri. Dar şi de Brâncuşi.

Anii de ucenicie şi anii de călătorie a lui Wilhelm Maister. Carte – autoportret spiritual  şi scriitoricesc. Numai cu un asemenea organ a putut auzi Cocoşul lui Brâncuşi cântând: „Cocoşul… în această îmbinare a căldurii lemnului, a viului, cu tăria metalului, cu durabilitatea mineralului, a pietrei, a sticlei…. Şi nu în ultimul rând, verticalitatea cocoşului se regăseşte şi continuă ca tensiune eliberatoare în cea a vârfului arborelui, fleşa sa de 77 metri. Dar strălucea acolo, capodoperă între capodopere, el, semeţul, semn de exclamare şi nu de întrebare, preţios ca aurul şi frumos oriunde s-ar afla, dar mai ales într-o vecinătate, o montură, un arbore care i se potriveşte. Mândru, solar vestitor şi aducător de dimineaţă, Cocoşul lui Brâncuşi îi vorbea fiecărui vizitator de bucuria zilei care a început şi a zilei de mâine…. L-am privit până când, aşa cum îşi dorise Brâncuşi, l-am auzit cântând. Din nou”.

Şi-l auzim şi noi cântând. De aceea, călătoriile noastre sunt fără de sfârşit. Prin viaţă şi prin carte. Călătorii spre sine, călătorii reale sau imaginare.

„Călătoriile mele continuă. Fereastră a verii în chenar de iarnă… Ele fac parte din mine. La fel ca şi cărţile pe care le-am citit, la fel ca şi cărţile pe care le-am citit, la fel ca şi cărţile pe care le-am scris” cum ne asigură şi textul francez al lui Muguraş Constantinescu.

„Din de demult, peste umărul meu, Hadrian citea”.

Doina Cernica lasă cerul deschis pentru curcubeie repetate. Cartea este un autoportret la malul cerului sub o ploaie albastră.

 

Nota redacţiei

Scriitoarea Doina Cernica va fi prezentă la Fălticeni pentru lansarea cărţii “Cititoarea, călătoarea”, eveniment programat duminică, 8 iunie 2014, de la ora 17, în sala “Pictor Aurel Băeşu” de la Muzeul de Artă “Ion Irimescu”.

ȘTIRI

error: Content is protected !!