Doctorul George Udriski – Arta vindecării necuvântătoarelorPersonalități

Doctorul George Udriski – Arta vindecării necuvântătoarelor

Ca trăitori în Fălticeni, urbe cu tradiții culturale vechi și performanțe de excepție în multe domenii, se cuvine să aducem la cunoștința cititorilor dornici să cunoască evoluția valorilor umane din acest colț de țară, figurile care au trudit, contribuind la dezvoltarea culturii, științei și artei, dar peste care s-a așternut uitarea.

Una dintre aceste figuri este cea a profesorului doctor George Udriski,  unul din cei mai distinși, mai cunoscuți și mai populari profesori ai Facultății de medicină veterinară din București.

S-a născut la Fălticeni, pe 28 octombrie 1867. Și-a făcut studiile primare în Dorohoi, iar pe cele secundare la Institutul Liceal  „Anastasie Başotă” din Pomârla.

În 1886 a intrat la Școala Superioară de medicină veterinară, reușind printre primii bursieri, iar în 1892 și-a susținut teza de medic veterinar.  A fost reţinut la Şcoală ca Şef de lucrări la Catedra de Anatomie Comparată a Animalelor Domestice.

După ce a finalizat stagiul militar, a fost numit, în 1894, șef de lucrări provizoriu la catedra de patologie și clinică chirurgicală. În 1898 devine titularul acestei catedre, la vârsta de 30 de ani, în urma unui concurs strălucit.

În 1899 pleacă în străinătate, pentru a se perfecționa. A lucrat la Berlin, Bruxelles și Paris cu cei mai mari chirurgi veterinari ai vremii.

A legat strânse prietenii cu specialiștii cu care a lucrat și i-a uimit pe profesorii și studenții de acolo prin strălucitul său talent chirurgical.

Întors în țară, a creat o adevarată școală de chirurgie veterinară,  intuind cu o clarviziune uimitoare rolul și implicațiile sociale ce revin medicinei veterinare.  El a pus bazele științifice ale chirurgiei veterinare la noi în țară, în slujba căreia și-a pus toată priceperea, energia și talentul său.

A pus în aplicare, cu desăvârșită măiestrie, cele mai noi metode și operații chirurgicale. În jurul anului 1900, cele trei clinici principale, medicală, chirurgicală și boli infecțioase erau ocupate de profesorii Ion Poenaru, Gheorghe Udriski și Constantin Motas, care au fost colegi de an în școala, și  care, ajungând profesori, au dat un prestigiu deosebit școlii superioare și apoi facultății de medicină veterinară din București prin opera lor științifică și prin calitățile lor didactice și pedagogice.

Lecțiile profesorului Udriski, de un înalt prestigiu academic, erau urmărite de studenți cu multă pasiune, iar măiestria, eleganța, precizia și finețea operațiilor i-au atras admirația celor peste patruzeci de promoții de studenți care s-au perindat la catedra sa.

A publicat peste 80 de lucrări originale în diferite domenii ale chirurgiei a căror valoare a fost relevată la timpul lor. Ele au devenit  tratate de referință în domeniu, concluziile lor fiind adoptate și citate în tratatele clasice de chirurgie veterinară,  contribuind la pregătirea multor generații de medici veterinari. Ele sunt și astăzi citate în publicațiile de specialitate.

Pe lângă aceste lucrări devenite celebre, profesorul George Udriski a mai inițiat și perfecționat diferite tehnici operatorii originale, la diverse specii de animale, care au atras aprecierea chirurgilor veterinari străini și care au intrat în patrimoniul mondial al chirurgiei veterinare.

Astfel, el este recunoscut pe plan mondial printre primii cercetători care s-au ocupat eficient de problema originii osteoartrozelor la cabaline, fiind și primul chirurg veterinar din lume care a  amputat unul din membrele anterioare la cal și l-a înlocuit cu o proteză ortopedică funcțională. A fost o operaţie unică, întreprinsă pentru prima dată în lume, la cabaline, într-o epocă în care chirurgia nu se încumeta la o asemenea operaţie.

A avut o contribuţie însemnată şi în organizarea învăţământului medicinii veterinare şi a serviciilor zootehnice şi veterinare.

Ca profesor şi ca decan al Facultăţii de Medicină Veterinară, a căutat să înzestreze laboratoarele şi clinicile Facultăţii cu aparatură şi instrumentar modern, necesar unui învăţământ la un nivel ridicat, dând imbold şi sprijin cercetării ştiinţifice.

Și-a dedicat viața  vindecării celor ce nu cuvântă, convins că „cel ce nu iubește animalele, nu iubește nici oamenii”.

Prin munca sa perseverentă, prin pasiunea depusă în cercetarea științifică și prin dragostea pentru profesiune și pentru toate făpturile, profesorul George Udriski a făcut ca renumele școlii medicale românești să treacă  hotarele țării.

Pentru activitatea sa științifică notorie, bine cunoscută în toate centrele universitare europene și seviciile aduse în slujba sănătății animalelor, a fost ales, în 1946,  membru de onoare al Academiei Române, membru activ și fondator al Academiei de medicină, membru al Societății de chirurgie  și a altor societăți savante. A fost de asemenea membru corespondent al Academiei veterinare din Paris și al Societății de medicină veterinară din Berlin.

A fost  preşedinte al Asociaţiei Generale a Medicilor Veterinari din România.

În anul 1931, a fost ales senator de Suceava, în timpul guvernului prezidat de marele savant  Nicolae Iorga, în calitate de medic veterinar şi om de ştiinţă, nefăcând parte din nici un partid politic.

Academia R.P.R. i-a retras însă titlul de membru la 9 iunie 1948, fiind supus unor suplicii de către regimul comunist, care pentru o bună perioadă de timp i-a suspendat și pensia fără nici un temei legal.

A murit la 24 decembrie 1958, la București, rămânând o figură de neuitat a învățământului universitar și al profesiunii veterinare.

Informațiile au fost culese din lucrările V. Tomescu, I.M. Gavrilă – „Momente și personalități din trecutul științei veterinare mondiale”, Const . Simionescu, Nic. Morosanu –  “Pagini din trecutul medicinii veterinare romanesti” și Emil Satco, “Enciclopedia Bucovinei”.

ȘTIRI

error: Content is protected !!