Din cronica scandaloasă a urbei FălticeniComunitate

Din cronica scandaloasă a urbei Fălticeni

Mi s-a frânt zâmbetul. Sunt oripilată. O ştire care a rupt gura târgului şi ne-a lăsat fără cuvinte (Monitorul de Suceava, 27 septembrie, 2014). Pusă la stâlpul infamiei, vinovată de „les majestates”, profesoara L. C. este judecată, condamnată, apărată sau trecută pe linia moartă. Mult zgomot şi vorbărie, pentru că în fond şi-a recunoscut nevinovata vină de a se murdări încercând să îndrepte ceva.

Acuzată de porniri comuniste, eleva ireproşabilă de odinioară, cu codiţe şi uniformă, temeinică în cunoştinţe, are multe împliniri în cariera profesională.

Şcoala. Meritocraţia. Înţelepciunea. Mobilitatea. Profesionalismul. M-a durut s-o văd între furcile caudine, pe sticlă, ca infractorii de rând.

Regrete? Promisiuni? Speranţe? Şcoala Altfel sau Şcoala de fel? Discuţia despre Reforma în învăţământ („e-o cale lungă”!), despre Regulamentul şcolar („să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimic” sau, mai bine, zis să nu se respecte decizii sau legi), despre condiţia ingrată a cadrului didactic, etc.

Ce opinie publică! Famiglia şi elevii să hotărască reglementul că-s majoritari, iar ei, educatorii, să se supună!  („Voi sunteţi preţioase, dar, totuşi, mădulare!”)

Criza educaţiei! Sănătatea actului învăţării! Desuetul un pas înainte, doi paşi înapoi este valabil în societatea contemporană. Anarhism contra mobilitate. Stupefiant. Mă contraziceţi sau mă acuzaţi?

Dar dacă-i adevărat că buna cuviinţă şi manierele sunt taxate drept vetuste? Că, democratic, drepturile copilului umbresc datoriile acestuia? Că drepturile părinţilor în problemele şcolii depăşesc adesea limitele bunului simţ? Că în modestia şi structura profesiei, în structura sufletească a educatorilor, iubirea elevilor este necondiţionată şi esenţială? Pedepseşti din iubire, nu credeţi?

Educatorii temeinicesc lumina în Măria Sa, copilul. Li s-ar cuveni salutul reverenţios „Bună ziua, omule de la catedră!” Nu cei mai iubiţi dintre pământeni, dar cei mai respectaţi dintre pământeni

Dar la şcoală, ca şi în sport sau politică, toată lumea se pricepe să dea verdicte usturătoare şi adesea nedrepte. Verdicte care dor şi ucid liniştea atât de necesară actului educaţional. Ce timp tulbure! Totul e putred în Danemarca.

L. C. nu este un caz izolat, ci repetabil în organigrama socială. Sunteţi de acord cu iresponsabilul după noi potopul? Democraţia nu este anarhie. Nonvalorile nu-s valori. Umanismul, toleranţa  au o tablă legică, nu se scuipă şi batjocoresc. Nu mai daţi vina pe comunism! Şcoala nu îndoctrinează, iar slujitorii ei, cu lumini şi mici umbre (şi Soarele are pete, dar străluceşte!) pregătesc omul mileniului trei. Depinde cu ce ochi şi din ce parte priviţi  trio-ul educator – elev – părinte.

Altfel, Quo vadis, Domine? Şi o tăcere vinovată pe care educatorii nu o pot admite solidari adevărului şi bunului lui simţ. Cu solidaritate profesională în numele celor ce gândesc responsabil la situaţia educatorului şi a actului educaţional.

Mioara Gafencu

ȘTIRI

error: Content is protected !!