Dimitrie Loghin, din nou în acasa fălticeneanăCultură

Dimitrie Loghin, din nou în acasa fălticeneană

Non omnismoriar justifică existențe umane raportându-le la timpul trăirii și la posteritate. Dar și la spațiul trăirii raportat la toposul devenirii.

Boteștii copilăriei, Fălticenii adolescenței, Iașiul formării artistice, Suceava maturității artistului. Și-n crugul anilor, reîntoarceri spre viață și în posteritate.Oaspete în câteva retrospective, Dimitrie Loghin ne privește și se lasă privit, stabilind comunicarea în imaginar.

„Panerul cu rod” este plin.„Floarea de gând” l-a readus pe simeze. „Ștergarul câmpului”e nuanțat și „scoarțeleînfloresc lanuri de cicori”. Ut pictura poesis. Culoare și cuvânt. În acasa irimesciană a revenit Dimitrie Loghin. De altfel, el este aici permanent prin cele 25 de tablouri care au sporit zestrea muzeului. „Case vechi din Fălticeni”. Nostalgice reamintiri dintr-un alt timp al elevului normalist Dimitrie Loghin, elev iubit și apreciat al profesorului Virgil Tempeanu, cel care l-a încurajat să-și publice versurile în revista Înmuguriri și care i-a editat în 1935,placheta Colocviu trist.

Vraja cuvântului va rămâne alături de vraja culorii constanta existențială. Tablourile sunt create pentru comunicarea cu lumea, în timp ce cuvintele comunică cu sinele într-o confesiune interiorizată în anii războiului și în cei postbelici și chiar în deceniul șase, scoasă vederii publice prin efortul fiicei sale, profesoara Viorelia Braicu, în colecția „Mircea Streinul”, Poemul martirilor fără de țară, Mușatinii, 2012, în care i se stabilește locul între iconari.

Anotimpuri în poezie, în artă, în viața profesorală și în cea cetățenească. Retrospectiva deschisă la muzeul „Irimescu”, 14 mai –14 iunie 2017, l-a readus într-una din acase pe Dimitrie Loghin, tânăr și entuziast, absolvent al Școlii Normale „Ștefan cel Mare”din Fălticeni. Curatoarea expoziției, VioreliaBraicu, a realizat itinerarul artistic raportându-l la cele trei autoportrete: rafaelicul tânăr cu ochi ageri și energie debordantă, maturul privind și slujind cu ardoare arta și înțeleptul– artistul deja format–gata de a dărui semenilor din preaplinul creației, proiectând noi agoniseli. Trei ipostaze, treivârste artistice. Și de aici, impresii dintr-o expoziție.

În centru, familia artistului– părinții, frații și surorile de la Botești – spațiul matrice. Și multe din peisajele ce au imortalizat „dansul dimineților” sau întomnarea în dulcea fluiditate a luminii. De aici, starea de liniște, de echilibru stenic pentru vizitator. Floralele induc aceeași stare de bine. Lumină lină. Timp și anotimp. Timp interior. Ieșire din timp. Explozie blândă de formă și culoare.Tablouri surprinzând vectorul de mișcare al lumii.

Dimensiunea umană se regăsește în pictură, dar și în exponatele de grafică și sculptură. Echilibru compozițional. Spațiu sacralizat în mit și istorie. Tonuri calde și subtile. Destine azurate. „O dimineață întreagă am trecut pe lângă comori:/Cerul era plin până peste uluce de cicori/…spre seară, eu am adus heruvimii din târg/și coșul cu stele din merii în pârg/și zarea albastră a zării din zare/spoind cu lumină ce-a fost înserare”.Dulce sensibilitate a poetului pictor!

Elevatul eveniment a fost moderat de Viorelia Braicu ce întreține memoria artistului prin Albumul Dimitrie Loghin, continuând să lupte printr-un proiect îndrăzneț pentru statuia artistului. Fină receptoare a mesajului artistic, universitara Sabina Fînaru ne-a însoțit ca Cicerone pe drumul unei creații ce îmbină munca și talentul, creație la care ne raportăm toți iubitorii de frumos. Receptivă și sensibilă a fost lecturarea sau recitarea poeziilor artistului de către sensibila doamnă profesoară Domnica Oniga, colegă de cancelarie la Colegiul „Ștefan cel Mare” cu profesorul artist D. Loghin și de iubitoarea de versuri, profesoara Maria Reuț, inimoasa colaboratoare de la Radio AS.

Autoarea acestor rânduri, și-a luat drept argument, spusele și scrisele colegei de facultate Victoria Prodanciuc Rusu de la Pitești, a cărei familie înnumără cea mai bogată colecție particulară din opera artistului.

„Rătăcind” printre tablouri, am descoperit că zeița Frumusețe vizitează pictura Domnului Loghin foarte des.   Am găsit densitatea tonurilor – este o simfonie puternică gri, roșu, verde îmbibat de o lumină caldă. Tablourile sale alină![…]

Suntem cei mai bogați colecționari ai tablourilor pictorului Loghin; 47 de lucrări, ulei, acuarele. Doamna Viorica ne-a dăruit cu generozitate un autoportret al pictorului iubit, lângă care arde o candelă! Întotdeauna, a fost pentru noi, expoziția multelor tablourilor ale sale, o bucurie rară, oferită cu generozitate celor care caută o insulă de liniște, învăluită în culoare. Temele predilecte sunt peisajele, florile, natura moartă, orașul Suceava cu edificiile sale, deasupra cărora plutește lumina. Ele poartă petrecerea darului divin pentru cel care ne redă adevărata ambianță a vieții cotidiene. Am participat la penultima expoziție unde am întâlnit o operă cu o neașteptată putere de seducție, nealterată de vreme, a unui artist cu o remarcabilă înzestrare.

                Prețuirea mea pentru Omul și Prietenul Pictor, pentru creația sa poetică și picturală, este în felul înclinării pioase a celui care trece pe lângă un om mare – omagiu de-o clipă!

(Albumul Dimitrie Loghin, artist plastic (1910-1982)/ Viorelia Braicu, Editura Mușatinii, Suceava, 2012 p.136).

Din ambianța dulce evocatoare ne-am desprins pentru a asista la Biserica Adormirii la slujba de pomenire oficiată de pr. manager Teodor Brădățanu împreună cu preoții Tudorel Neculau și Bogdan Feștilă.

ȘTIRI

error: Content is protected !!