Despre tăcerile grăitoare ale maestrului Ion IrimescuCultură

Despre tăcerile grăitoare ale maestrului Ion Irimescu

Finul estetician și eseist Gheorghe A. M. Ciobanu în cartea-album Irimescu, demiurgul de tăceri, Mușatinia, 2015, întreține cultul marelui sculptor pe care l-a admirat și l-a venerat dintotdeauna. Solaritatea funciară i-a apropiat și a făcut posibilă întâlnirea lor în viață și peste viață. Convorbirile de suflet cu Maestrul ‒ de ieri, de azi, dintotdeauna, din viață și de dincolo de ea, mai apoi taifasurile cu sculpturile însuflețite de admirația autorului acestei cărți-tezaur ‒ întăresc ideea de ars aperta irimesciană.

„Irimescu, statornicie și zbor… Irimescu, zbor și statornicieAripă și soclu în Panthenonul desăvârșirii”.

Cu rigoare și rafinament, sistemic și sistematic ‒ preambulul-argument „cuvântul meu pe cartea vieții tale mă onorează” (Corneliu Baba) ‒ deschide larg, cu fior și înfiorare ușa „Acropolei irimesciene de la Fălticeni”. Negreșit, cu îngăduința celui numit „cavaler al ordinului… Dalta”. Permisiunea îl onorează, Maestrul apreciind că temerarul autor „tălmăcește cu mult spirit de pătrundere multe din secretele artei”. De aici, reluarea cronicilor din ziarul postdecembrist Opinia fălticeneană pe care se brodează în cuvânt clocotul pulsatil al vieții. O lume „de curbe prelungi și grație spontană, de un profund vulcanism uman”. Totul forjat în cuptorul alchimic al împătimitului artist, marcă inconfundabilă și permanentă în repetabila povară din sigla prezentă la începutul fiecărui capitol.

Cartea-album stă sub semnul perceptibilului sau imperceptibilului dialog cu Seniorul, traducând o stare colocvială continuă focalizată pe valori naționale sau universale precum Eminescianismul, Orfeismul, Enescianismul ori pe categoriile estetice ale frumosului și sublimului. Miticul, liricul, epicul, alegoricul, fantasticul, timpul și spațiul, femininul și masculinul, sacrul și profanul, ființarea și murirea, toate străbat versantele estetice argumentate pe enormul și solidul bagaj de cultură și artă al eseistului erudit pentru care, după afirmația borgesiană, arta este o formă a fericirii. Și Gheorghe Ciobanu se simte acasă în paradisul Muzeului în care ascultă tăcerea pentru că „Muzeul Tăcerii de la Fălticeni ascunde în el, din ani și peste ani, cel mai neobișnuit concert din lume… un acompaniament mut de orgă… în care baghetele au devenit aripi… iar șoaptele marmură”. Aici, în „poetul zborurilor împietrite” coființează și Eminescu, și Enescu, și Brâncuși, și Icar, și Moise, și Sfântul Gheorghe. Și toate cântecele sunt înaripate înmagazinând un flux energetic creator și dătător de desăvârșire.

Paradoxale tăceri grăitoare ale sculptorului cu o structură apolinică. Paradoxal neoclasicul Ion Irimescu ce glisează spre modern și „stă de vorbă cu Dumnezeu într-o eternă dimineață a lumii” (Eugen Simion).

Gheorghe Ciobanu are privilegiul  de a comunica și acum, când marele dispărut răspunde doar în imaginar. Dialogul maieutic este continuu cu  mulții copii din Agora unde autorul a avut o comunicare profundă cu Maestrul.

Irimescu ‒ demiurgul de tăceri rămâne constant sub zodia mitului prometeic și icaric (Valentin Ciucă). Da, focul și avântul zborului întrețin longevitatea marelui dispărut. Neiertătoarea clepsidră are puterea de a înnumăra în continuare anii mileniului în care Ion Irimescu oficiază în Parthenonul fălticenean.

„Rămas bun totului și Templului care ne-a umplut de Nemărginire”. Cu dulce grai moldav transcris în modulații baroce, tomul reașează elevat la mijloc de suflet exponatele pe o altă scară a frumosului: Alegoricul, Arta monumentală, Fantasticul, Mitologicul, Femininul, Masculinul, Filosoficul, Istoricul, Iubirea, Maternul, Muzica, Nudul, Portretul, Religia și Varia. „Cu gând patern și etern. Etern pentru omenirea unui viitor și patern pentru un azi al meu în care am admirat, cu iubire și evlavie, înțelepciunea unui Nemuritor desprins dintr-o Friză a Neamului românesc”.

Cu tăria argumentului, cu solida cultură, cu precizia condeierului, Gheorghe A. M. Ciobanu, autor a șaisprezece cărți, impresionează prin marea sa iubire pentru sculptorul Irimescu oferindu-ne ofranda ‒ monument bibliofil în ediție bilingvă română-engleză, Irimescu, demiurgul de tăceri ‒ care-l onorează pe tânărul nonagenar ce afirmă valoarea națională și universală a artei irimesciene.

Maestrul ne vorbește tăcând. Gheorghe A. M. Ciobanu continuă dialogul imaginar dincolo de timp, în spațiul binecuvântat al Acropolei fălticenene.

Se cuvine să amintim că proiectul care-i aparține a avut sprijinul Muzeului de Artă Ion Irimescu din Fălticeni, director Gheorghe Dăscălescu, a Consiliului local Fălticeni, primar Gheorghe Cătălin Coman, a Asociației Italienilor din România, prof. Ioana Grosaru, a Fundației Culturale Ion Irimescu Fălticeni și a artistului plastic Ion Grigore. Iar în realizarea cărții, editoarea Emilia Țuțuianu, consilierul editorial Dorin Dospinescu, traducătorii Mihaela Gheorghe și Eugen Răchiteanu au format o echipă formidabilă.

 

ȘTIRI

error: Content is protected !!