Despre omul biblicAtitudini

Despre omul biblic

Omul biblic  se raportează de obicei la lumea antică.  De exemplu, Abraham aparţine unei lumi pe cale de sedentarizare dar care incă nu practică agricultura. Acest om la fel precum cel de azi se întreabă cine şi ce este omul. Biblia nu este o carte de istorie şi nu prezintă poveşti sau ambiente culturale.  Este o istorie kerigmatică în care se vorbeşte despre om şi raportul său cu Dumnezeu. Aşadar se poate spune că subiectul Bibliei este omul deschis spre transcendent. Acest om se naşte în ambientul biblic şi încearcă să se descopere pe sine în acest ambient. Omul îl acceptă pe Iahve ca Dumnezeu unic, iar Dumnezeu oferă omului ca dar gratuit iubirea lui necondiţionată. Nu există genuri umane în Biblie adică bărbat sau femeie, ci este vorba de ideea de om deoarece ,,a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie” (Geneză 1,27).

Textele  biblice aparţin unei dimensiuni aflate dincolo de spaţiu şi timp. Mesajul biblic este înculturat dar în acelaşi timp depăşeşte fenomenul antropolgic şi întră antropologic universal.  Biblia devine, de fapt, o carte pentru fiecare generaţie. Această carte fascinantă este o viziune globală despre om (Geneză 1 – 11), bazată pe legământul pe care fiecare persoană şi fiecare colectivitate îl are cu Dumnezeu Creatorul. Legământul se referă la legătura dintre omul creat şi Dumnezeu Creatorul şi are patru aspecte: începe cu Noe şi are ca semn curcubeul (Geneză 9, 1 – 28); legământul lui Noe cu Abraham  (Geneză 17, 1-16); episodul cu Moise de pe Muntele Sinai (Exod 20:2-17); alianţa de pe Cruce.

Ştefan Grosu

ȘTIRI

error: Content is protected !!