Despre învăţatura morală primarăAtitudini

Despre învăţatura morală primară

În Noul Testament există  numeroase texte cu conţinut moral în care sunt expuse cuvintele lui Isus Hristos. De bună seamă că această învăţătură are rădăcini în Vechiul Testament. Analiza arată că în comunitatea apostolică există o preocupare specială de a transmite o învătătură morală judicioasă care să respecte cuvântul cristologic. Un exemplu,  în acest sens, este Predica de pe Munte (Matei 5 -7) unde sunt reunite într-un discurs regulile de viaţă transmis de Isus Hristos ucenicilor săi. Acest discurs este supranumit charta vieţii creştine. De precizat că acest text a declanşat aspre critici la adresa creştinismului ,,de la Iulian Apostatul până la Karl Marx” (Ioan Vasile Botiza, Introducere în studiul religiilor, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuş, 2005, p. 512).

De precizat că textul  moral neotestamentar nu trebuie raportat la concepţia morală modernă care se referă la domeniul datoriilor şi obligaţiilor şi nu precizează nimic despre problematica fericirii şi desăvâşirii. Aşadar această morală modernă nu are nimic comun cu spiritualitatea.

Predica de pe Munte debutează prin proclamarea fericirilor şi apoi sunt prezentate ideile morale din Decalog culminând cu porunca desăvârşirii: ,,Fiţi desăvârşiţi precum Tatăl Vostru ceresc este” (Matei 5, 48).  Se obervă că textul moral neostestamentar din Predica de pe Munte depăşeşte nivelul obligaţiilor, iar morala devine aici o descriere a virtuţilor care conduc la o viaţă desăvârşită şi o cheie pentru ajungerea la o viaţă fericită şi astfel se ajunge la dimensiuni sapienţiale şi spirituale.

Isus Hristos nu se referă în Predica de pe Munte aici la un cod etic, ci el enunţă câteva principii morale care creionează calea prin care omul poate alege binele în locul răului, iar astfel, să ajungă în Împărăţia lui Dumnezeu. Textul nu este adresat unei elite, ci ,,tuturor, începând cu săracii şi cu cei oropşiţi” (Servais Th. Pinckaers, Morala catolică, Editura Arhiepicopiei Romano – Catolice de Bucureşti, Bucureşti, 2007, p. 11). Se observă şi că această prelegere etică are o calitate transcendentă: ,,etica ordinei trascendentale care a penetrat istoria în Isus Hristos, care s-a implementat în istorie din Biserică, dar a cărei înfăptuire deplină stă dincolo de tărâmul istoriei, când Dumnezeu va fi unul în toţi” (S. M. Gilmour, Journal of religion 21, 1941, p. 263).

Adriana Macsut

ȘTIRI

error: Content is protected !!