Despre importanţa studiului bioeticActualitate

Despre importanţa studiului bioetic

Motivaţia pentru  apariţia  bioeticii este că instinctul supravievieţuirii ,,nu este suficient şi  apărea, în consecinţă, necesitatea unei noi ştiințe” (Elio Sgreccia, Victork Tambone, Manual de bioetică, Arhiepiscopia Romano-Catolică de București, 2001, p. 4). Potter merge mai departe cu conceptualizarea introducând termenul de etica globală care se referă la biosfera în întregul ei și la orice intervenție asupra vieţii în general (Rensselaer Van Potter, Global Bioethics, Building on The Leopold Legacy, East Lansing, Michigan Sate, University  Press, 1988).

Conceptul de bioetică este mai complex decât etica medicală. Ea este determinată de situția dramatică indusă de progresul știnței și societății fără a ține cont regulile efective de supraviețuire ale umanității: ,,bioetica pornește de la o situație alarmantă critic privind progresul științei și societății; se exprimă, astfel, în mod teoretic, îndoiala privind capacitatea de supraviețuire a umanității, în mod paradoxal tocmai ca efect al progresului științific” (Elio Sgreccia, Victork Tambone, loc. cit., 2001, pp. 3 – 4).

O contribuție esențială în studiul bioeticii o au încă doi savanți: W.T. Reich pentru care  bioetica are o ,,geneză  bilocată” (T. Reich, The Word Biethics; The Struggle Over Its Earliest Meanings, Kennedy Institute of Ethics Journal, 1995 (1), pp. 19 – 29 şi Andre Hellegers care arată ca se impune termenul de bioetică în locul celui de morală medicală (Andre Hellegers, ”About Bioethics”, în books.google.ro,  08.09.2009).

Interesul pentru studiul bioeticii se dovedește a fi deosebit încă de la început. Astfel, în 1970 filosoful Daniel Callahan și psihiatrul Williard Gaylin înființează un centru de studiu bioetic, iar familia Kennedy decide în 1971 să finanțeze un institut de cercetare pentru  prevenirea handicapurilor mentale congenitale numit The Joseph and Rose Kennedy Institute for the Study of Human Reproduction and Bioethics care în 1979 devine Kennedy Institute of Ethics. În 1979 apare prima revistă în domeniu, Principiile Bioeticii, coordonată de filosofii James F. Childress și Tom Beachamp ce reunește texte referitoare la cercetările americane și stabiliește principiile bioeticii: principiul autonomiei, principiul binefacerii, principiul nefacerii răului şi principiul dreptăţii (Tom Beauchamps, Childress James, Principles of Biomedical Ethics, Oxford, New York: Oxford University Press, 2001, p. 10).

ȘTIRI

error: Content is protected !!