Despre Dumnezeu şi motivarea ştiinţificăAtitudini

Despre Dumnezeu şi motivarea ştiinţifică

Lumea modernă este vrăjită de ştiinţă, dar problema lui Dumnezeu nu poate fi pusă în termeni tranşanţi ştiinţifici. Persoanele care nu cred oferă doar argumente subiective rezultate din experienţa lor de viaţă.  Aceste persoane simt o nevoie acută de a controla totul şi atunci ajung să fie tributare unui egoism atroce nu le dă voie să admită că există un Creator responsabil cu ordinea uuniversală.

De cele mai multe ori chiar dacă au avut educaţie religioasă în şcoală sau în familie, nu au citit cu atenţie niciun text religios autentic, ci îşi iau informaţii de pe diverse pagini web care decretează că doar ştiinţa este raţională şi că Dumnezeu nu există. Bineînţeles că educaţia religioasă primară  nu este o explicaţie suficientă pentru mintea umană.  Prin urmare problema nu poate fi abordată în termeni categorici şi simplişti pentru că Dumnezeu ,,nu este un obiect aprehendat de formele apriorice ale sensibilităţii, spaţiul şi timpul, el nu poate fi legat de nimic altceva prin categoria cauzalităţii” (Etinne Gilson, Dumnezeu şi filosofia, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuş, 2005, p. 96).

Oamenii de ştiinţă pot spune doar cum se întâmlă lucrurile şi nu de ce se întâmplă. De pildă un fizician sau un chimist nu vor putea explica niciodată de ce apa fierbe la 100 grade celsius şi îngheaţă ia 0 grade celsius, ei doar vor consemna acest fenomen.

Chiar dacă o persoană se întreabă dacă Dumnezeu există sau nu aceasta nu înseamnă că respectiva persoană  va încerca să facă o demonstraţie ştiinşifică despre existenţa sau non existenţa lui Dumnezeu. Este, de fapt, vorba de o problemă existenţială a respectivei persoane. Aşadar este o chestiune subiectivă a respectivei persoane care ,,apare întodeauna în istorie ca răspuns la o problemă existenţială, adică în calitate de de ce al unei existenţe” (ibidem, p. 101).

Dumnezeu este  cel ce este: ,,Eu sunt Cel ce sunt” (Exod 3). Aici nu este vorba de o experienţă statică, este vorba despre Dumnezeul dinamic, ,,o realitate vie.. care nu există doar pentru sine, ci este întotdeauna în compania oamenilor, pe care îi iubeşte şi întră în comuniune cu ei” (Vladimir Petrercă, Introducere în teologia biblică, curs, Institutul Teologic Romano-Catolic, Bucureşti).

Ştefan Grosu, bursier doctoral, Academia Română

ȘTIRI

error: Content is protected !!