Atenție la neatenție!Gânduri

Atenție la neatenție!

De câteva săptămâni bune mă frământă lucruri care în mod normal nu ar trebui să se întâmple. Sunt perfect conștient că nu toți gândim la fel și nu ne trăim viața în același mod, însă caut să aflu de ce în mintea noastră suntem atât de ignoranți. Ignoranți cu noi și copiii noștri.

Mă refer la problema celor care sfidează cu bună știință cele mai elementare reguli de comportament rutier-pietonal.

Vreau să aduc în discuție părinții și copii indisciplinați care pot deveni oricând subiectul unei tragedii, dar și a șoferilor care cred că strada e doar pentru ei. Bifez azi două exemple cu promisiunea că, zilele acestea, în Cronica de Fălticeni, venim cu o știre amplă.

Trag un semnal de alarmă la adresa celor vizați mai sus înainte să se întâmple o nenorocire.

Am primit în ultimele luni pe telefon, pe Facebook și adresa electronică personală numeroase sesizări pe această temă a inconștienței parentale. Am decis să urmăresc pe viu ce se întâmplă dimineața, la amiază și după-amiază când vin și pleacă elevii de la Școlile Gimnaziale ”Mihail Sadoveanu” și ”Ioan Ciurea”, care sunt cele mai expuse la incidente rutiere.

Plasate amândouă pe ruta de trafic greu, pentru că atât au putut blagosloviții Epocii de Aur, aceste două instituții ar trebui să fie mai des și atent monitorizate de Poliția Rutieră. Directorii școlilor o fac și recunosc că se confruntă cu această problemă: părinți cu copii și copii care traversează neregulamentar, ori fără să se asigure, uneori la limita unei tragedii. Domnul Deleanu (directorul de la Sadoveanu) și domnul Boicu (directorul de la Ciurea) au mai ridicat problema în școală, dar nu sunt plătiți să fie jandarmi. Bodigarzii din școli au avut și ei misiunea de a-i urmări și, eventual, interveni cu bun simț. Dar cât poți să-i dirijezi, să-i explici, să-i monitorizezi? Câte ședințe să faci, cât timp să mai pierzi explicându-le la vârsta de 30 – 40 ani că trecerile de pietoni nu sunt simple dungi albe.

Cred că s-ar cuveni să avem săptămânal în programa școlară și ore de educație rutieră. Mai cred că Poliția Municipală ar trebui să ne mai slăbească un pic cu sunetul ală tâmpit de avertizare și să aplice câteva amenzi. Poate că prin puterea exemplului diminuăm indolența cetățeanului pedestru. Nu că ar trebui să folosim amenda ca sperietoare, dar nici neluând măsuri ferme nu se ajunge nicăieri.

Zile în șir am văzut ce fac părinții inconștienți care cred că lor nu li se va întâmpla. Văd strada liberă și traversează neregulamentar în timp ce alți părinți se conformează și bat mai mulți pași ca să ajungă la zebră. Alții o fac la limită, expunându-se la pericole. Cel mai mare risc este acela de a învăța prost copilul că poate traversa pe unde vrea și cum vrea.

Nu intenționez să aduc și să-mi duc copilul cu fularul la ochi pentru că în jurul meu există părinți iresponsabili, dar am ales o alternativă pentru că riscul este mai mic. De fapt riscurile. În drumul meu spre Școala Gimnazială Ioan Ciurea primul risc este chiar în bodega aflată la vreo 100 de metri de școală, dragă doamne aflată la distanța ”justă” stipulată în lege. Riscul să-l aud pe unul râgâind, pe altul să-l văd urinându-se, pe altul înjurând ca la ușa cortului ori să văd cum încearcă tovarășul de pahar să ia poziția bipedului, mi-au dat de gândit. E mai sănătos prin spatele blocurilor. Mai multă liniște, mult mai puțin trafic.

Al doilea risc sunt șoferii din trafic. La ambele școli sunt două treceri de pietoni. Sunt presemnalizate și semnalizate. Nu ai cum să nu știi unde sunt, căci ne învârtim în același târg micuț, iar unii dintre noi trăim aici de-o viață. La Școala Ciurea trec și autoturisme și camioane. N-am observat pe vreunul să reducă viteza în dreptul școlii sau la trecerea de pietoni. Sunt conducători auto care, deși văd elevul sau elevul și părintele angajat în traversare, trece și el odată cu ei ca și când n-ar avea nici o restricție în acest sens. Alții sunt mai ”indulgenți” cu școlarii, frânează, dar nu la o distanță confortabilă pentru liniștea nostră, ci la vreo două palme de tine lăsându-ți impresia că…nu va opri. Și-l văd pe individ cum flutură cu mâna deasupra volanului arătându-ne cât de generos a fost că ne-a dat voie să trecem pe zebră. Există și șoferi pe care îi așez în categoria ”a treia specie”. Sunt înflăcărații cu muci în freză, proaspăt posesori de permis, care și-au cumpărat ”beamveu” sau ”volsvaghin” cu banii de un porc și o fac pe talentații. Parcă îi văd și acum cum ies din piață, fac dreapta pe lângă fabrica de lapte și calcă accelerația puternic, deși au mai puțin de 150 metri până la intersecție și mai trec și pe lângă o școală, unde conduita preventivă (dacă o ai) îți dictează altceva.

Hai să-i punem și pe camionagii, regii șoselelor. Deși li se mai spune și șoferi profesioniști, sunt suficienți care nu pot demonstra asta, prin simplul fapt că nu opresc la trecerea de pietoni sau că au o viteză neadecvată prin locul în care trec. Gândul pe lângă școala Sadoveanu și Ciurea trec dimineața sau la amiază camioane care transportă bușteni îmi dă de multe ori fiori. Nu știm cât de siguri sunt acei stâlpi metalici, cât de bine sunt legați, cât de sigure sunt frânele unui astfel de mastodont. Și ca să fiu sincer, cine și câți îi verifică pe aceștia?

Am stat de vorbă și cu cei de la Primărie și cu cei de la Poliție. Nu avem camere video de monitorizat traficul în zonă pentru că, spun autoritățile locale, nu sunt legale. Nu avem limitatoare de viteză (spinări de măgar) pentru că trebuie studiu de trafic de la Poliție. Nu cred că studiul ăsta e mai complicat decât un proiect european. Ce ne împiedică să-l facem? Și mai este ceva. Numărul rutieriștilor de la Poliția Municipală Fălticeni este prea mic pentru a ține zilnic evidența pentru fiecare zonă de risc din arealul școlilor. Poate că și Poliția Locală ar putea da o mână de ajutor, atât cât îi permite statutul. Trecem aici și Primăria, care poate vine cu idei bune, așa cum a fost și cea cu bodigarzii în școli.

Însă, cel mai mare ajutor ar trebui să vină de la noi părinții, cei care suntem principalii responsabili pentru siguranța noastră și a copiilor.

Ce vă costă să fiți disciplinați ca pietoni și să-i învățați și pe copiii voștri să fie la fel? Ce vă costă pe voi șoferilor să respectați regulile de circulație? Respectul în trafic și disciplina pietonală nu sunt lucruri imposibile. Credeți-mă că pentru ignoranță se plătește scump. Pentru neatenție prețul e și mai mare.

Văzând toate astea, vrând-nevrând, gândul că ”ulciorul nu merge de multe ori la apă” devine obsesiv.

Am scris aceste rânduri în speranța că putem schimba ceva în ambele tabere. Cred că nu este nevoie să se întâmple o tragedie pentru a mișca lucrurile la timp, în direcția corectă.

Fiți buni pietoni.

ȘTIRI

error: Content is protected !!